Au trecut trei decenii după 1600, pentru ca în climatul răcoros al Olandei, într-o zonă cu teren nisipos, ușor, să prindă rădăcini adânci, definitive, minunăția de floare exotică, venită din Asia, de la mii de kilometri, laleaua. Se reușise deja crearea la acea dată a peste cinci sute de varietăți de o frumusețe extraordinară, având drept etalon neegalata Sempa Augusta. La început o curiozitate și un hobby, fascinația pentru lalele, mutațiile acestora și misterul nemăsurat le-a dat acestor flori, într-un timp uluitor de scurt, o valoare din ce în ce mai mare. Cultivați și comercializați numai între cunoscuți și oameni de știință, pasionați de horticultură, din ce în ce mai mulți comercianți au observat că pentru unii bulbi se plăteau sume foarte mari de bani și s-au gândit să se îmbogățească rapid.

Popularitatea lalelelor a crescut incredibil, alimentată, între altele, și de o pleiadă de pictori, între care și Rembrandt, care au realizat cataloage-acuarele, cu minunățiile create de horticultori, considerate astăzi adevărate opere de artă. În hanurile locale, în taverne, se adunau grupuri mari de producători, comercianți și cumpărători pentru tranzacțiile cu lalele-bulbi. Ispita pentru un profit uriaș a determinat o mulțime de oameni de profesii diferite să-și abandoneze meseriile, să-și înstrăineze întregul avut pentru a investi în comerțul nebunesc cu bulbi, nebunie în care, uneori, bulbii se vindeau și se revindeau fiind încă în pământ, așa-numitul „comerț cu vânt”, pe bază de poliță. În perioada dintre 1634-1637 – considerată apogeul Tulipomaniei – prețurile bulbilor au luat-o razna, profiturile erau fabuloase: un bulb de Semper Augusta echivala cu un apartament în Amsterdam, respectiv a crescut de la 5500 guldeni, în 1633, la uluitoarea sumă de 10.000 în prima lună a lui 1637 (înainte de „crah”); varietatea Admiral – de la 15 guldeni la 175; o lalea Bizarden – de la 45 guldeni la 550 guldeni; o dotă de 1 bulb a unei mirese a fost socotită o mare afacere! Apogeul, ajuns la paroxism, în lunile ianuarie-februarie 1637: bulbii se vindeau chiar și de 10 ori pe zi, prețul crescând amețitor la fiecare revânzare.

Citește și Pastila de frumos. Simfonia Lalelelor, un nou început (I)

O asemenea nebunie, ca într-o spirală fără sfârșit, trebuia să se oprească la un moment dat. Prăbușirea, bruscă, s-a produs într-o tavernă din Haarlem, la 6 februarie 1637, când, într-o tranzacție, oferta unui florar, de 1250 guldeni pentru o cantitate de bulbi, nu a fost licitată de niciun cumpărător; o nouă strigare de 1100 guldeni, nimeni; pentru a treia oară, 1000 guldeni – nimeni! În câteva zile, buimăceala, panica s-au extins în toate provinciile: degringoladă de a vinde când se reușea să mai fie vânduți câțiva bulbi, prețurile nu atingeau decât, cel mult, 5%, adesea chiar 1% sau mai puțin față de trecut. Prăbușirea comerțului cu lalele s-a produs rapid, în 3-4 luni, depășind chiar cea mai notorie catastrofă financiară din istorie, crah-ul de pe Wall-Street din 1929, când devalorizarea acțiunilor a dus la ruinare, foamete și chiar moarte. Marea ironie a nebuniei stârnite de lalele este că majoritatea varietăților care s-au bucurat de un imens succes, cele pentru care s-au plătit sute, chiar mii de guldeni (cele cu petale marmorate), au fost, de fapt, infectate cu un virus – mozaicul lalelelor!
Dr. ing. Ilarie Isac

Citește și Pastila de frumos. Simfonia Lalelelor, un nou început (II)