Insist și doresc să dezvolt subiectul privind Consiliul pe produs din cel puțin două motive. În primul rând, starea îngrijorătoare a pomiculturii românești, după 1989 (fără nicio busolă), cu defrișarea a aproape 200 mii ha livezi, cele rămase – îmbătrânite, fără un ritm de reîntinerire rațional, lichidarea practic a pepinierelor, importul de material săditor și, în final, 70-80% din fructele din piață provenind din import.
În al doilea rând, activitatea mea profesională și chiar viața mea au fost strâns legate de o astfel de instituție, C.P. Devenind conducătorul, în ministerul Agriculturii, al unui organism administrativ, birocratic, funcționăresc, direcția pomiculturii – un fel de C.P. Vu dictat pe verticală – am căutat, în condițiile de maximă centralizare ale epocii, și am reușit, timp de un an, să fundamentez necesitatea unui organism integrat, cu multe elemente din CTIFL francez. A luat ființă, prin Decret al Consiliului de Stat, la 1 martie 1977, Trustul de Cercetare, Inginerie Tehnologică, Proiectare și Producție Pomicolă, cu sediul la Mărăcineni, integrând întreaga Direcție cu cei 30 specialiști-funcționari, cu Institutul de Cercetări Pomicole. Se spune că a fost una dintre cele mai faste perioade din dezvoltarea pomiculturii românești: 62.000 ha noi plantații intensive, 42 pepiniere moderne, export de material săditor, export de fructe.
Citește și Pastila de frumos. Trandafirul
Revenind la Consiliile pe Produs – vorbim despre o denumire generică, pentru toate organismele cu aceeași filozofie de organizare și activitate din agricultură, atribuită însă diferit pentru fiecare filieră. În Franța, de exemplu, primul C.P. s-a denumit Institutul pentru Cereale și Furaje (I.T.C.F.), în timp ce pentru fructe și legume, așa cum am mai amintit, s-a chemat CTIFL. Deci, alte produse-fructe, legume – de ce laolaltă? Pentru că, pe filieră, după recoltare, ambele sunt operate de aceleași profesii, în genericul comerț. „De la sămânță”, așa cum la pomi înseamnă de la „pepinieră”, la legume, „de la răsadniță”, la fel și în zootehnie, „de la fermele de purcei”, „de la fermele de pui” etc.
În iunie 2005, urmare a metodologiei de aderare la UE, între care și constituirea unor C.P. similare celor vestice, am fost convocat la Ministerul Agriculturii, ca președinte al S.N.P.R. (Societatea pomicultorilor). Directoarea din Minister, cam perenă pe funcție, necunoscătoare a ceea ce înseamnă C.P., a avut în vedere un fel de sindicat, un grup cu care să facă „discuții”! A și reușit, o caricatură de C.P., într-o perioadă de ministeriat a d-lui Daniel Constantin, un grup cu activitate „de ședință”, fără personalitate juridică, fără infrastructură, inclusiv teren – pentru asigurarea verigii inițiale, altoi și port-altoi.
Citește și Pastila de frumos. Consiliul pe produs (I). Pentru o pomicultură modernă – mănoasă şi frumoasă
Am prezentat Statutul și modul de organizare similar celui în care am lucrat în Franța. L-am denumit Grup Tehnic Interprofesional Fructe-legume (GTIFL), din care urma să facă parte 31 de persoane, reprezentând toate profesiile de pe filieră, având alături Cercetarea Științifică și Învățământul superior. Caracterul public fiind asigurat de un Comisar guvernamental, reprezentant al Ministerului Agriculturii, și un Controlor de Stat, reprezentant al Ministerului de Finanțe. În agricultura noastră se impuneau 17 astfel de Consilii (substituente ale fostelor direcții) responsabile de fundamentarea și realizarea unor strategii raționale, capabile să facă față competiției acerbe de după aderare, fără să ajungem la situația dezastruoasă amintită și, în final, abandonul, consemnat în ediția trecută a acestei rubrici. În scurtul viitor pe care îl mai am în față, voi relua acțiunea de a asigura pomiculturii românești un fanion, drept călăuză, sperând în sprijinul actualului ministru al agriculturii, lucrător, la origini, într-o stațiune de Cercetări pomicole pe care am înființat-o în Mehedinți.
Dr. ing. Ilarie Isac
Citește și Pastila de frumos. Merele româneşti… în concurs
0 Comentarii