Întrucât banii de salarii la Universitatea din Pitești, în urma parteneriatului Gigi Axinte – Ionel Didea – Mircea Bărbuceanu, au ajuns să fie o problemă cu aceeași șansă de rezolvare ca și quadratura cercului, personalul didactic și nedidactic trebuie, vorba lui Nicolae Ceaușescu, să strângă cureaua și să mai pună o haină în plus, că a venit iarna. Ca să fiu sincer, eu cred că personalul didactic se va descurca, pentru că au învățat carte și sunt buni. Au demonstrat asta învățându-l carte pe magnatul Gigi Axinte, care până atunci avusese doar parte. Și cu atât sunt mai buni profesorii cu cât îi depășește mai repede loaza.
Eu îmi fac un pic de grijă pentru personalul nedidactic, că ăștia nu prea pot să-l mulgă cu finalizare pe dascălul Gigi Axinte, după cum se exprimă destul de academic lector univ. dr. Mircea Bărbuceanu în informarea din 24 nov a.c. către ortacii lui. Poate directoarea economică Claudia Burtescu să nu facă foamea în iarna asta, că are salariul de 3-4 ori mai mai mare decât rectorul Ionel Didea, după afirmația liderului SLUP către ortaci din 3 oct 2012. Tot așa, poate va ieși din iarnă la fel de frumoasă și dna Elena Man, recent angajată la serviciul Comunicare al Universității Pitești, după ce fusese dată afară de la Jurnalul de Argeș. Și nu suntem de acord cu cârcotașii care spun că UPIT nu trebuia să facă angajări, că și „echipa EUA a apreciat că aparatul administrativ și conducerea academică sunt cu mult supradimensionate față de numărul de studenți, ceea ce face extrem de greoi procesul de adaptare al instituției la noile realități economico-sociale”. Ca o paranteză, este foarte competent liderul SLUP, când citează din raportul EUA. Dar trebuia angajată dna Elena Man, chiar la serviciul Comunicare, întrucât dna Georgia Olteanu era clar depășită de probleme și trebuia rezolvată dideala asta.
Revenind la faptul că în învățământul românesc salariile sunt mici în general, dar la UPIT în special (datorită managementului triumvirilor Axinte-Didea-Bărbuceanu), pe cortexul liderului de sindicat, destul de lustruit de viața sindicală grea de pe vremea rectorului Gheorghe Barbu, când nu-l băga în seamă decât Jurnalul de Argeș, s-a mai așezat și grija că pe ortacii lui nu-i duce capul să-și chivernisească mărunțișul și cumpără ziare în draci, deși el îi învață să fie șmecheri, adică hoți. Măre Doamne, să nu dea leuțul ăla pe ziar, mai bine să aștepte ziua de vineri dimineață, în cazul Jurnalului de Argeș, când e gratuit online. Ce să facă și el, neavând pe mână venituri serioase, nu poate fura serios. Am să repet ce am spus și data trecută, degeaba e capacitate infracțională dacă nu ai ce face cu ea. Și să-i îndemne, ortacii lui, la nemernicia asta cu cititul online și pe prietenii lor. Aici se vede și părerea dascălului Bărbuceanu Mircea despre prietenie. Ce respect, ce încredere, el crede că prietenia este un fel de sindicat al jmekerilor care fură munca ziariștilor. Gândind ca un sindicalist șmecher, tip Jimmy Hoffa, are dreptate, de ce să plătești cinstit munca ziaristului, dacă poți specula buna lui intenție? Mai bine, mult mai bine, ar fi instituționalizat o Asociație a Milogilor Academici de la UPIT și ar fi făcut o cerere la presa din Argeș să primească ziare gratuit. Să fi zis „măi proștilor de ziariști, fără școală și cu foi matricole ca vai de capul vostru de bețivi, care vă dați jos din pat dimineața să vă duceți la ziar doar cu gândul să șantajați valori academice de calibrul maestrului Gigi Axinte, care cu greu ne-a acceptat ca epigoni pe mine, lector univ. dr. Bărbuceanu Mircea și pe foarte tânărul rector Ionel Didea, faceți în așa fel să primesc ziarul vostru gratis”. Vă rog să mă credeți, stimați cititori, mie, dacă mi-ar fi spus că e milog, chiar și academic, i-aș fi trimis peste o sută de ziare miercuri dimineața la prima oră. Le băgam pe protocol, că-mi permite legea, statul nu pierdea nici la impozitul pe profit, nici la TVA. Dar așa, dacă Asociația Milogilor Academici se dă drept Sindicatul Liber din Universitatea Pitești, nu-i mai rămâne liderului Bărbuceanu Mircea decât să pornească o pseudo-mineriadă împotriva Jurnalului de Argeș. Tot cu manipulare, tot cu minciuni – nicio modificare, nicio invenție. Atâta poate, atâta face!
Apel către ortaci
Prima mostră de apel către ortaci al dlui lector univ. dr. Bărbuceanu Mircea, relativ ne-disperat și cu țintă vagă, cam împotriva întregii prese din acest oraș, în informarea din 24 oct 2013:
1. „Dvs puteți să vă exprimați opinia într-un mod extrem de simplu: refuzând să mai cumpărați fițuicile de șantaj din acest oraș și sfătuindu-i și pe alții în acest sens. Astfel vom ajuta la curățirea actualei mass-medii, dar și la însănătoșirea unei societăți aflată aproape în metastază… Puteți citi versiunile gratuite on-line și să vă exprimați opinia, în mod civilizat – suntem doar membri ai comunității academice! (ptiu, drace! – n.a.) – despre articole și cei care le scriu, la comandă și contra cost.”
2. Sau apelul către ortaci, cu un grad de disperare majorat și cu țintă precisă, din informarea din 24 nov. 2013: „Cum justifică însă redactorii Jurnalului de Argeș schimbarea lor bruscă de atitudine față de Gheorghe Barbu și alți «prieteni» ai acestuia – în principal Daniel Otobâcu (…). Vă invităm să le comunicați părerea Dvs despre dumnealor și despre publicația în care își varsă veninul pentru cei corecți, pentru cei care nu răspund la comenzi și șantaj prin atitudinea Dvs și citirea publicației cel mult în variantă electronică. Nu credem că banii Dvs și ai prietenilor Dvs trebuie să contribuie la susținerea unei publicații atât de labile în ceea ce privește «preferințele», labilitate care are cauze binecunoscute… De asemenea rugăm ca în orice răspuns sau comentariu să se păstreze atitudinea academică. Să nu vă plecați la limbajul suburban al unor indivizi (…). Promitem că este că ultima dată când mai scriem despre acest subiect…”
3. Apelul din 4 dec 2013 este o capodoperă de disperare, minciună și tupeu: „Deși am promis că nu vom mai discuta acest subiect, nu ne-am putut abține să nu vă dovedim cu acte CĂ NOI NU MINȚIM NICIODATĂ! În rest, judecați și Dvs faptele și decideți (n.a. –urmează, scris cu roșu):
Merită să cumpărați o astfel de publicație?
Merită să sprijiniți calomnia și șantajul să existe și să se propage?
Merită să citiți minciuni și articole scrise la „șantaj”?.
4. În informarea de duminică, 15 dec 2013, parcă se vede o ușoară oboseală în grija față de modul cum cheltuie ortacii lui puținii bani proprii. Începe să nu mai facă afirmații ci doar să aibă opinii (inepte și nelegale, e drept) și chiar și un pic de umor: „În final o aceeași părere: nu credem că este necesar să contribuiți la propagarea minciunii, calomniei și disprețului față de tot ceea ce înseamnă valoare academică cumpărând Jurnalul de Argeș. Este suficientă varianta electronică în care vă rugăm să faceți comentarii cu privire la articolele despre Universitate!
Să nu uitați și faptul că, plătind pentru ziarul acesta, veți contribui inclusiv la creșterea consumului de băuturi alcoolice, în principal a coniacului Jidvei, de țigări, în principal de Kent, și de tot feluri de mâncăruri „grele” care pot cădea greu la stomacul unora fără prea multă carte și respect față de cinste și corectitudine…” Încheiat citatele.
Ca o paranteză, liderul de sindicat a cumpărat miercuri Jurnalul de Argeș la prima oră, uitându-se în dreapta și-n stânga să nu-l vadă vreun coleg. Mi-a spus chiar un coleg de-al lui. Om serios, tot sindicalist.
În opinia mea, ceea ce face liderul SLUP nu este instigare (art. 29 C.P.) publică, neurmată de executare, la constituirea unui grup infracțional organizat cu scopul de a falimenta o societate comercială prezumată a fi de bună credință. Că eu înclin să cred că a auzit și liderul sindical despre prezumția de nevinovăție. Nu știe ce înseamnă, dar a auzit. Sper să nu folosesc cuvinte prea grele, că nu-mi stă în fire să mă dau academician dacă mi-e rușine că sunt universitar.
Dar, dacă nu e instigare, să fie prostie în formă continuată? Sau doar grija față de om să-l fi făcut pe liderul de sindicat s-o ia pe arătură? Știm și cum îl cheamă pe om: Gigi Axinte, Mircea Bărbuceanu sau Ionel Didea.
Stimați cititori, fac o judecată de valoare. Nu cred că e posibil ca lectorul univ. dr. Bărbuceanu Mircea, ca un dascăl adevărat, să aibă întreaga existență dedicată creșterii performanței universitare, sociale și umane a studenților pe care îi formează pentru viață, iar liderul de sindicat Bărbuceanu Mircea să-i învețe pe colegii lui să fure munca unui ziarist. Ori e hoț, ori e dascăl. Până nu probează că știe mai mult decât să deosebească temelia de acoperiș în materie de construcții supuse seismelor, eu îl bănuiesc de impostură în chestiunea medaliei de aur la salonul de inventică de la Geneva, ca și pe rectorul Didea, ca și pe soarele dăscălimii din UPIT, Gigi Axinte.
„Mulgerea” lui Gigi Axinte
În informarea către membrii SLUP din 24 nov 2013, punctul 5.a, liderul Mircea Bărbuceanu, foarte atent să nu spună o prostie, spune trei: „Odată cu schimbarea conducerii Universității, «mulgerea» lui Gheorghe Axinte de către vechea conducere a încetat”. Bravo Vintilă, vorba celui mai iubit dintre pământeni, ți-ai dat seama.
În opinia mea însă, treaba stă cam pe dos. Sau cam pidosnic. Pe vremea conducerii vechi, Gigi Axinte era cel care îl mulgea pe rectorul Gheorghe Barbu, cu finalizare, având în vedere jde milioane de euro mutate din contul Universității de Stat din Pitești în contul firmei luminatului cadru didactic. Pe când în vremea actualei conduceri, Gigi Axinte ajută „comunitatea universitară ori de câte ori are ocazia, fără nicio pretenție materială…” Inexplicabil (!), îmi vine să râd când citesc producțiile liderului de sindicat Mircea Bărbuceanu. Oare el doar le scrie, nu le citește?
Devine evident că actuala „comunitate universitară”, îl mulge pe Gigi Axinte, dar cu finalizare mai mică, că acesta e o firmă privată:
„închiririerea către SLUP (pe o sumă modică, dar nicidecum neglijabilă) a bunurilor aflate în imobilul ACADEMICA (…)”
„eliberarea gratuită a Casei Universitarilor de mizeriile cu care a fost distrusă de dubletul Otobâcu-Barbu (…)”
„mutarea gratuită a unui întreg laborator de energii regenerabile – tot la rugămintea noastră…”
„contribuția cu mai mult de 10.000 de euro la cercetările care s-au făcut pentru salonul de la Geneva, unde Universitatea din Pitești a luat 2 medalii de aur și una de argint (…)”
Iar în argumentația ce urmează, sindicalistul Mircea Bărbuceanu se autodepășește, devine cosmic: „În acest context, pentru ca SC ARGECOM SA să poată beneficia de brevetul pe care l-a finanțat, finanțatorul, Gheorghe Axinte a fost trecut pe brevet. Oare este ceva anormal ca după ce plătești astfel de sume, să nu beneficiezi de rezultatele cercetării?” Stimate dle lector univ. dr. Bărbuceanu Mircea, dacă ești finanțator „să beneficiezi de rezultatele cercetării” e ceva și e corect, iar să fii trecut pe brevet în calitate de autor e altceva și e impostură. Sau, având în vedere vorba românească „gura păcătosului adevăr grăiește”, e posibil ca „rezultatele cercetării” să fie doar trecerea numelui pe brevet și atunci se schimbă datele problemei. Mulțumesc pentru pont, dle inventator Mircea Bărbuceanu.
Cristian VASILE
P.S. Un cadru didactic din Universitatea Pitești m-a atenționat că actuala gașcă Axinte-Didea-Bărbuceanu este extrem de periculoasă și nu se dă în lături de la nimic. Eu înclin să cred că nu suntem în Vestul Sălbatic și legea n-o fac niște derbedei.
0 Comentarii