Totdeauna când pe uşa Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Argeş intra Grigore Constantinescu, parcă se făcea lumină pe coridoare şi în săli. Nu se arăta încruntat, posomorât, şovăitor, strecurându-se abia-abia, ci era sobru, demn, distins, elegant, zâmbitor. Din Poenăreii Corbilor de pe Râul Doamnei aveam pe Grigore Constantinescu, un intelectual de soi, înzestrat cu har literar şi de cercetător, un condei de mare talent, care a luat la scuturat arhivă după arhivă, monument după monument, biserică după biserică, dând la iveală icoane valoroase, inscripţii pe pietre funerare, documente de mare importanţă istoriografică în măsură să lumineze monumente, iniţiative, opere, aspecte din istoria culturii argeşene.

A contribuit efectiv la înfiinţarea şi dezvoltarea Muzeului în aer liber al Pomiculturii şi Viticulturii Golești

La 5 august 1933, în casa preotului martir Ioan Constantinescu, Iustina aducea pe lume al treilea copil care avea să fie crescut în cultul religiei, al omeniei, respectului pentru cinste, muncă, adevăr, dreptate, frumos. A învăţat la şcoala satului, continuând la Câmpulung Muscel (1945-1953, Liceul „Dinicu Golescu”, iar studiile superioare – la Facultatea de Filologie a Universităţii bucureştene, 1953-1958). I-au plăcut în cel mai înalt grad formele de identificare a oricărei naţii – limba, trecerea prin ani, cultura, spiritualitatea, creaţia estetică. Proaspătul şi pasionatul profesor de limba română şi de istorie şi-a început apostolatul în Pătroaia, județul Dâmboviţa, apoi la Ciomăgeşti, județul Argeş, la Întorsura Buzăului – Covasna (unde a editat, împreună cu soţia, Eugenia, şi ea de aceeaşi specialitate, revista „Lira nouă” a cercului şcolar literar elogiat de ziarul braşovean „Drum nou”, de „Gazeta învăţământului” şi la Radio România).
În 1967 se transferă la Complexul Muzeal Goleşti. Schimbă, aşadar, la numai 10 ani de când termina studiile superioare, catedra cu scormonirea în documente şi realitate. A contribuit efectiv la înfiinţarea şi dezvoltarea Muzeului în aer liber al Pomiculturii şi Viticulturii, operă de importanţă naţională, în care scop intensifică pasionat cercetarea pe teren şi în arhive pentru a descoperi şi aduce, după matură gândire, case din ţara toată, spre a ilustra cadrul existenţial propriu populaţiei preocupate prioritar de cultivarea pomilor fructiferi şi a viţei-de-vie, luminând procesul de continuitate a oamenilor de-o limbă în perimetrul românesc.

S-a îndreptat înspre literatura şi etnografia locurilor, din aceasta rezultând studii ştiinţifice de referinţă

Timp de 22 de ani, Grigore Constantinescu a coordonat Oficiul Judeţean Argeş pentru Patrimoniul Cultural Naţional, iniţiind acţiuni sistematice pentru a depista şi valorifica imensul tezaur spiritual existent în arealul Argeş-Muscel. Pentru aceasta, omul de cultură păstra o evidenţă exemplară a fondului bibliofil ecleziastic, a celorlalte probe, vorbind edificator despre arta populară şi etnografia zonală. În egală măsură, pe această bază, a elaborat cu minuţiozitate şi probitate profesională acţiuni care şi-au dovedit valabilitatea: expoziţii în organizarea cărora s-a implicat determinant, evidenţiind bogăţia „graiului” artei noastre populare – una era închinată Bydgoszcz-ului, altele – caselor memoriale „Vladimir Streinu” (de la Teiu), „Al. Davila” (de la Izvoru), „Ion Pillat” (Izvorani), colecţiile muzeale „Mănăstirea Nămăeşti”, muzeul istoric-etnografic din Poenărei-Corbi sau „Istoria literaturii române în imagini” (era folosit spaţiul a 18 licee, şcoli generale din Argeş şi Covasna, „Via-Vita”, precum şi actualizarea tematicilor caselor memoriale „George Topârceanu” (din Nămăeşti) sau „Liviu Rebreanu” – Valea Mare Podgoria). Grigore Constantinescu s-a îndreptat şi înspre literatura şi etnografia locurilor, din aceasta rezultând studii ştiinţifice de referinţă: „Argeş. Ghid turistic al judeţului” (1979, în colaborare), capitolul-sinteză investigând arta populară, arhitectură, port, olărit, folclor; „Argeş – monografie” (1980, responsabil de componentele: „Activitatea cultural-artistică” şi „Turismul”, cu accent pe civilizaţia populară tradiţională în judeţ); „Destine literare” Piteşti, 1999; „Confesiuni literare” – Bucureşti, 2003; „Solilocvii”, Piteşti, 2004; „Stanţe din circumstanţe”, Piteşti, 2005; „Monumente memoriale din judeţul Argeş. Cruci de piatră”, Piteşti, 1999; „Ceramica din Argeş-Muscel”, Piteşti, 2001; Revista „Poenărei, străbună vatră natală” – Piteşti, 2004-2005; „Corbi-Muscel, monografie”, Piteşti, 2006, dar şi volume de o însemnătate aparte: „Consemnări literare”; „Argeş. Micromonografii etnoculturale”; „Civilizaţia pietrei în Argeş-Muscel”; „Rezistenţa armată anticomunistă de pe versanţii sudici ai Munţilor Făgaraş”, „Ansamblul urban medieval Câmpulung”, „Ansamblul urban medieval Curtea de Argeş”; „Ansamblul urban medieval Piteşti” etc. A fost redactor la monumentala „Cartea Eroilor. Argeş”.

A redactat cinci volume culturale religioase pentru Episcopia Argeşului şi Muscelului

Grigore Constantinescu a publicat sute de articole apreciate, în urma cercetării adânci a unor chestiuni de prim ordin pentru spiritualitate. A redactat cinci volume culturale religioase pentru Episcopia Argeşului şi Muscelului, precum şi pentru Mănăstirea Robaia. Punctele sale de vedere îşi găseau locul în culegerile de materiale purtând girul unor prestigioase instituţii (muzee, cu deosebire), în presa de specialitate sau mass-media. La Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Argeş a fost referent-cercetător, studiind aspecte referitoare la materializarea culturii argeşene în obiecte, monumente şi alte bunuri perene la care ţinem atâta. Calm, cu o voce melodioasă, dar puternică, se făcea înţeles pe dată când nu „mergea” pe ţuguiala şarjei colegiale, răspunzând la orice întrebare i s-ar fi pus de către oricine, pe fiece temă aproape, fiindcă atâtea ştia… Numai aprecieri pot fi adresate celui care a fost omul de cultură, cercetător-scriitor Grigore Constantinescu.

Sursa: „In memoriam prof. Grigore Constantinescu”, semnat de prof. dr. Sorin Mazilescu