Un fenomen real care ia amploare în școli este bullyingul, fie el verbal, fizic sau online. Elevii pot fi intimidați, hărțuiți, amenințați cu bătaia, umiliți în public sau excluși din grup din cauza particularităților și, din păcate, deși subestimate, efectele sunt copleșitoare. Jurnalul de Argeș își propune să demareze o campanie de presă anti-bullying, iar primul care a acceptat să ne vorbească despre acest fenomen este inspectorul școlar general Dumitru Tudosoiu, instituția pe care o conduce derulând periodic acțiuni pentru prevenirea violenței în mediul școlar.
„Trebuie intervenit și din partea familiei și mai ales din partea școlii pentru a stopa eventualul bullying”
Redactor: Cum vedeți, prin prisma funcției dvs., acest fenomen în Argeș și în țară?
Dumitru Tudosoiu: Întotdeauna l-am privit cu îngrijorare, pentru că, fiind tată, în primul rând, îmi doresc pentru copiii mei să fie în siguranță când merg la școală. Siguranța este oferită de cadrul în care copiii își desfășoară activitatea, dar siguranța și integritatea lor sunt conferite cumva și de mediul clasei pe care îl frecventează. Și dacă în clasă ai un copil care are porniri de a fi bully (bătăuș, n. red.), de a agresa, de a șicana pe toată lumea, e o problemă. Este posibil ca această mică problemă de la cazuri ușoare, de la mici șicane să degenereze. E posibil ca propriul copil sau celălalt copil să răspundă. Pe principiul acțiune-reacțiune. Cineva te hârjonește și te șicanează și răspunzi, și, dacă răspunzi cu o intensitatea mai mare, se pot întâmpla lucruri grave. De asta spun că am privit cu îngrijorare. Din lucruri poate mărunte, pe care noi, adulții, le trecem cu vederea, pot să reiasă fapte grave.
R: Cum credeți că sunt afectați copiii din cauza bullyingului?
Dumitru Tudosoiu: Copiii sunt foarte afectați. Sunt copii care primesc bullying la școală și într-un timp foarte scurt refuză să mai meargă la școală, ca reacție pe care o au direct, sau care plâng, sau care nu se odihnesc noaptea, adică au probleme, îi afectează destul de grav. De aceea trebuie intervenit și din partea familiei și mai ales din partea școlii pentru a stopa eventualul bullying care se întâmplă acolo sau actul de volență asupra oricărui copil.
R: Un rol îl are și părintele, nu doar profesorul…
Dumitru Tudosoiu: Da, evident. Eu am spus-o dintotdeauna. Nu există act educațional fără implicarea celor trei factori. Exact acest triunghi trebuie să funcționeze: elevul, profesorul și familia. Toți trebuie să conlucreze. Degeaba lucrează familia în favoarea copilului, îi asigură cele necesare, stă cu grijă față de el să studieze dacă nu vrea elevul și degeaba ar vrea elevul și familia dacă școala nu-și face treaba în egală măsură. Acest trio trebuie să funcționeze și în cazul violenței. Și pentru prevenirea ei copiii trebuie să își primească cumva lecțiile și de acasă, și de la școală în legătură cu aceste abuzuri. Să nu le fie teamă să spună dacă li se întâmplă lucruri de genul acesta, adică să fie cât mai bine puși în temă, să nu-i lăsăm slabi și nepregătiți în fața posibilelor acte de violență, pentru că atunci vor fi victime garantat.
Citește și Inaugurarea bulevardului din Câmpulung se face cu sesizare la Parchet
„Anul trecut am înregistrat 146 de cazuri de violență ușoară între elevi în mediul rural, la ciclul gimnazial”
R: Au existat cazuri de bullying majore în Argeș?
Dumitru Tudosoiu: Nu au fost cazuri de violență gravă în anul școlar precedent, dar avem foarte multe cazuri de violență. De exemplu, anul trecut am înregistrat 146 de cazuri de violență ușoară între elevi în mediul rural, la ciclul gimnazial (îmbrâncire, atingere nedorită fără conotație sexuală, scuipatul, trântirea, aruncarea cu obiecte, ton ridicat cu intenție, tachinare etc). La gimnaziu, pe urban, 34. De aici pleacă marile cazuri de violență. Pe principiul de care vă spuneam, acțiune-reacțiune. Un copil înjură, se aruncă cu un obiect în el, acesta la rândul lui răspunde și primul care a inițiat acțiunea poate să producă mai mult.
R: Cum au fost gestionate sau care este protocolul?
Dumitru Tudosoiu: Protocolul este foarte complex și din punctul ăsta de vedere Ministerul Educației, dar și Ministerul de Interne au făcut suficient de multe proceduri și avem suficient de multe pârghii, atât pentru inițierea unor acțiuni de prevenire, cât și pentru modalitatea de lucru la momentul producerii unui act de violență, agresiune sau bullying: stoparea, notarea într-un registru special al faptei cu ziua, ora, și persoanele implicate, anunțarea familiei, anunțarea IȘJ chiar trimestrial, chiar dacă nu mai împărțim anul școlar în trimestre, raportarea către Biroul de Siguranță Școlară, care este un birou al Poliției, deci o reprezentanță a Ministerului de Interne. De asemenea, documentație în domeniu. Ordin de Ministru strict pentru unitățile de învățământ, cum se regăsește el ca reprezentare în regulamentul de organizare și funcționare al unităților de învățământ. Această chestiune se găsește și în Planul Teritorial – Cadru de Acțiune, unde Prefectura județului Argeș are mai multe instituții care sunt implicate și fiecare dintre instituții are responsabilități. Cred că avem suficient de multe proceduri prin care să gestionăm serios, transparent și corect aceste situații.
R: De un caz concret din ultimii ani vă aduceți aminte?
Dumitru Tudosoiu: Sunt foarte multe cazuri. Mi-aduc aminte de cazul de la Școala „Ion Luca Caragiale”, fostă 16, unde un copil care avea și probleme de sănătate, cred că avea un certificat de Cerințe Educaționale Speciale, îi tot lovea pe copiii din clasă și, până la urmă, părinții au ales ei varianta lor de a protesta și s-au înființat în fața clasei, pe holul școlii și au pus pancartă pe care au scris că ei nu mai intră în clasă până când nu pleacă acel copil care, cumva, îi amenința pe toți. Cazul a ajuns departe, până la Consiliul Național al Discriminării, care, conform fișei postului, a căzut de cuviință să ne sancționeze pe toți. Mi-aduc aminte că inspectorul meu de învățământul primar a fost în acea unitate de 3x pe săptămână timp de trei luni. Ajunsese inspectorul să fie un fel de asistent, un fel de profesor însoțitor al copilului cu probleme, iar părinții nu aveau nicio treabă cu noi. Și totuși, noi am fost acuzați că discriminăm. Noi te-am ajutat. Noi am trimis un dosar cu documentele pe care le aveam, de vreo 500 de pagini, în care am arătat ce a făcut IȘJ, ne-am depășit cu mult atribuțiile. IȘJ nu funcționează ca o școală, are alt rol în județ, dar intervine. Am intervenit atât de mult și atât de profund în sensul de a calma lucrurile, de a vorbi, sunt ”n” întâlniri cu mine aici, cu mine la școală și la final ne dai în judecată să ne spui că n-am făcut noi nimic. Am rămas cu un gust foarte amar din acea situație, dar să știți că dacă lucrul ăsta s-ar repeta oriunde în România, din păcate, este posibil să se ajungă tot la sancționarea tocmai a celor care au făcut lucruri, care au vrut să rezolve problema, pentru că aici e o problemă pe care nu știu dacă legiuitorul poate să o rezolve. Anume, nu vreau să greșesc, dar aș putea să spun „calitatea” celor doi părinți pe care copilul îi are. Dacă sunt niște părinți care înțeleg că propriul copil are o problemă, ai cu cine discuta. Dacă sunt niște părinți care spun noi nu avem nicio problemă, copilul nostru e provocat, dar, de fapt, realitatea spune cu totul și cu totul altceva, cu cine să discuți? Din păcate, aici legiuitorul îi dă posibilitatea familiei să aleagă. Nu poți să îl faci să înțeleagă pe un părinte decât dacă el vrea să își mute copilul dintr-un mediu în care e deja foarte multă toxicitate sau violență și nu ai nicio pârghie asupra lui. Ne-am lovit de situații de genul acesta.
„Dacă nu luăm atitudine, suntem părtași, devenim și noi bully”
R: La capitolul prevenție cum stă Argeșul?
Dumitru Tudosoiu: În primul rând, încă din 24 septembrie 2024 am trimis în atenția directorilor unităților de învățământ procedura și normele pe care trebuie să le respecte la început de an școlar. Adică să-i pun la punct și să le spun că nu trebuie să vin să îi controlez, le dau dinainte: vă rog să respectați procedura de acces a persoanelor din afara unității, procedura de sesizare a suspiciunilor și faptelor de violență, metodă de sesizare confidențială. Oficial, dar prin inspectorii teritoriali pe care îi avem (fiecare inspector are în grija lui un număr de 4-5-6 unități) le-am spus că dacă nu au procedura sau dacă întâmpină dificultăți în alcătuirea, elaborarea acestor documente, îi ajutăm, pentru că avem suficent material pe care să lucrăm. După care, pun la dispoziție și raportul anual privind siguranța în unitățile de învățământ, raport pe care l-am înmânat și Prefecturii Argeș, și Ministerului Educației în data de 23 august 2024, adică la finele anului școlar trecut.
Acțiuni concrete: Proiect județean „Ia atitudine! Stop violenței”, Proiect județean „Violența te lasă singur”, Proiect județean „Alternativă la violență. Tu alegi”, Proiect județean „Fă-ți un prieten”, Proiect județean „Zâmbet de copil”, Proiect județean „Educația juridică= Educația pentru valori”, care a avut și un concurs județean: „Dura Lex, Sed Lex”; Proiect județean „Cuvânt, emoție, culoare, dincolo de barierele lingvistice”, Proiect județean „Together for freedom”, Proiect județean „Împreună pentru o lume mai bună”, Proiect județean „Și nouă ne pasă” și Proiectul județean „Lowcool”.
În continuare am avut caravana „Vacanță în siguranță”, pe care am făcut-o în parteneriat cu Biroul de Poliție Școlară; O campanie de informare cu privire la evenimentele negative – „Împreună pentru o vacanță sigură” și concurs cu tema „Fii informat! Alege inspirat”, o campanie națională pe care am pus-o și noi în practică la Argeș. La toate proiectele cu fonduri europene pe care școlile le-au accesat, în zona de workshopuri pentru reducerea abandonului școlar, și sunt vreo 50 de unități din cele două tranșe, obligatoriu tratăm această temă. Adică tema de prevenire a actelor de violență este tratată pentru că la workshopuri, în funcție de cum ai accesat proiectul, vorbești, în afară de elevii pe care îi ai în grupul țintă, și cu profesori, vorbești și cu familia. Adică faci cu toți actorii implicați și îi pui, cumva, în gardă.
Eu cred că sunt, poate nu suficiente, veți putea spune, sau poate sunt suficiente, dar impactul pe care îl au poate nu este întotdeauna cel scontat. Da, și așa va fi întotdeauna, pentru că natura umană, referindu-mă la copiii de vârstă mică, este câteodată atât de complexă, încât te surprinde. Nu cred că poți să inventezi o procedură, o formulă pe care să o aplici la o școală cu 500-peste 1000 de copii și toți copiii să se muleze pe acea procedură. Vin din familii diferite, nivelul de cunoaștere e diferit, întâmpină probleme personale diferite și nu ai cum să aplici o formulă standard astfel încât să rezolvi problema direct. Nu merge așa. Nu e ca o rețetă de bucătărie. Aceste hârtii, ordine, proceduri, planuri, tot materialul și toți oamenii care stau în spatele acestor documente ca să le pună în aplicare, până la urmă, se lovesc de fiecare caz în parte, care are specificul lui. Și de aceste cazuri particulare afli sau nu, pentru că, iarăși, din cauza naturii umane, sunt mulți copii care nu spun, cărora le e frică să spună că primesc bullying la școală sau că sunt amenințați sau nu se duc cu drag la școală pentru că sunt astfel de situații.
Sfatul meu întotdeauna, în toate colocviile în care am vorbit sau persoanelor cărora m-am adresat, fie ei directori, fie profesori, părinți, a fost să-i încurajeze pe copii să spună ce se întâmplă. Directorilor le-am spus-o și pe un alt ton. Nu există, în opinia mea, acea sintagmă de a ascunde gunoiul sub preș. S-a întâmplat, trebuie să luăm atitudine. Nu luăm atitudine, suntem părtași, devenim și noi bully.
Mai pe la începutul anilor de democrație, foarte multe lucruri care se petreceau în școală nu se raportau, în ideea că, dacă raportezi ceva negativ, se aduce un prejudiciu școlii respective și mai bine să se țină așa. S-au dus vremurile ălea, s-au dus de mult timp, nu de acum. Nu e ok, pentru că victima suferă și i se va schimba emoțional, psihic toată viața dacă nu intervine cineva. Deci, lucrurile ăstea trebuie stopate. Și dacă voi, de la Jurnalul, faceți un proiect ca acesta, ambițios, și să-l multiplicăm în cât mai multe școli, eu vă sunt partener necondiționat.
R: Care sunt instituțiile colaboratoare?
Dumitru Tudosoiu: Biroul de Siguranță Școlară, Prefectura județului Argeș, Consiliul Județean, oricare dintre primăriile județului unde sunt acțiuni, fie în Școala Altfel, fie în Școala Verde, când avem în general acțiuni pe care le susținem. Un factor important în ecuație îl reprezintă Centrul Județean de Resursă și Asistență Educațională, prescurtat CJRAE. Are în subordine toți profesorii psihologi și mediatorii școlari din unitățile de învățământ din județul Argeș. Rolul psihologului sau al mediatorului școlar este determinant mai ales în această situație. Acolo trebuie să ai un om bun în școală, un om aplicat, un om care își face treaba, care gestionează situațiile, care sfătuiește și de o parte și de alta și ajută copilul să depășească.
R: Sunteți și dvs. implicat în procesul acesta sau aveți inspectori?
Dumitru Tudosiu: Suntem cu toții implicați, iar prin fișa postului meu eu răspund de orice activitate din Inspectoratul Școlar. Noi împărțim sarcinile, eu și cei doi colegi ai mei care sunt generali adjuncți, și Cătălina Dumitrașcu, și Cristi Crețu. Deci, noi trei care reprezentăm conducerea avem atribuții clare pe fiecare dintre zonele noastre, dar am și inspector desemnat cu atribuții speciale pentru gestionarea acestor situații.
R: Școlile pot să depună proiecte anti-bullying și să primească fonduri?
Dumitru Tudosoiu: Dacă au axa deschisă pentru așa ceva, fiecare unitate de învățământ poate depune. Din câte știu, nu există o axă deschisă acum în legislația europeană care să permită accesarea de bani europeni pe acest subiect. Prin PNRAS am făcut. Înseamnă Proiectul Național de Reducere a Abandonului Școlar. Avem peste 50 de unități de învățământ care au accesat fondurile prin primării, prin UAT-uri. Se derulează prin Ministerul Educației, prin fonduri europene. Acolo avem și o componentă de anti-violență, prevenire a violenței. E singura zonă în care putem merge direct, raportându-mă la fonduri europene.
Citește și Criminalul care şi-a ucis soţia cu ciocanul de şniţele a fost trimis în judecată
Folosirea în exces a reţelelor de socializare a distrus linia dintre a fi un coleg bun sau a deveni un bully
R: Ce putem face concret toți pentru a stopa fenomenul?
Dumitru Tudosoiu: Ce trebuie să facem. Să facem front comun, părinte, școală, familie, mă bucur că aveți o inițiativă, mass-media, toate instituțiile care au în atribuții sau se lovesc de situații de genul acesta. De la reprezentanțele Ministerului de Interne, patrule ale jandarmilor, poliției locale în preajma unităților de învățământ, prezența lor în sălile de clasă la orice oră de dirigenție, în orice moment al anului școlar, vorbindu-le copiilor despre violență, respectarea legii, ce efecte poate să aibă și ce pedepse poți să primești dacă ajungi la fapte de violență gravă. Toți suntem implicați. Până la urmă, sănătatea și siguranța copiilor sunt cele mai importante pentru oricare. Nu mai contează câți bani ai în buzunar, cu ce mașină te deplasezi, nu mai contează absolut nimic. Contează să îți vină copilul de la școală sănătos, cu mai multă sau mai puțină carte ține de fiecare dintre copii. În momentul în care copilul îți vine trist și spune că nu mai vrea să meargă mâine la școală chiar nu mai contează nimic, contează starea de bine a copilului. De asta spun că toți trebuie să fim umăr la umăr în această luptă nevăzută cu actele de violență și bullyingul.
Ar mai fi o chestiune. Dintre factorii importanți pe care eu i-am văzut cred că statul cu ochii în telefonul mobil/folosirea în exces a rețelelor de socializare cred că ăsta e unul dintre factorii care a distrus, cumva, această linie între a fi un coleg bun sau a deveni un bully.
Pentru că pe internet se fac tot felul de glume, prank-uri. Promovându-se acest stil, propriului copil i se pare că așa trebuie să fie. El înțelege că e ok, că aceste glumițe sunt nevinovate, fără să știe că majoritatea din cele văzute pe internet sunt regizate, în sensul de a atrage vizualizări. Și atunci te duci la școală și, dacă ești un spirit mai deschis și nu ești timid, fată sau băiat în egală măsură, îți vin idei și ți se pare cu nonșalanță că e ceva ușor, că așa trebuie să fie. Cum, adică, s-a supărat colega mea că i-am tras una peste cap sau i-am dat un șut, sau am jignit-o, sau i-am pus o poreclă? Doar toată lumea face asta. Și cred că aici e important controlul parental față de ce vede copilul, în ce mediu iese, ce fac acei copii, care sunt discuțiile dintre ei, numai jignindu-se, lovindu-se și acte pe care ei la rândul lor le multiplică și la școală și în societate? Eu cred că aici rolul familiei e foarte important în a nu lăsa copilul să înțeleagă că așa trebuie, că așa e viața. Viața nu e o glumă și nu e frumos și nu e bine să râzi de celălalt, de colegul tău. Nu e ok să intri în spațiul lui personal, nu e ok să îl ameninți/ înjuri/lovești.
Factorul ăsta a distrus această barieră. Internetul cu tot ce oferă el, printre care și foarte multe lucruri rele, i-a făcut pe copii să creadă că e ok și așa. Și, uite, tragem de această chestiune și mai avem de tras. Unii sunt fani jocuri și producătorii de jocuri scriu pe cutie 18+. Păi, cum să îi cumpăr copilului meu un joc pentru consolă de 18+ când el are 12 ani?! De ce nu mă gândesc că nu e ok să tragă în tot felul de zombi și monstruleți cu sânge, cu arme, cu gloanțe, pentru că nu fac decât să îi întăresc această parte de violență. Psihic, toți avem o latură de violență. Dacă suntem puși la colț, vom răspunde. Fiecare dintre noi, oamenii, avem. De ce prin intermediul unui joc pe computer să îl stimulezi în sensul ăsta? Să se ducă la școală și să facă aceleași lucruri pe care le face în viața virtuală, în jocuri? Nu e ok. De asta spun, mare-mare grijă trebuie să avem ce se întâmplă acasă cu copiii.
O inițiativă lăudabilă, care poate aduce o schimbare reală în școlile din Argeș. Sper ca elevii să aibă curajul să vorbească deschis despre problemele lor.