„Fratele meu a murit cu zile în fața mea”, își strigă durerea sora bărbatului, asistentă medicală la spital
Costinel Picui sau Alin, cum îi spuneau prietenii, a murit la 53 de ani. Bărbatul din Bascov, Valea Ursului, era economist și tatăl unui copil de 14 ani. În septembrie 2024 s-a dus la Spitalul Județean de Urgență Pitești cu niște dureri la stomac și medicul a insistat să se opereze la fiere, pentru a nu face pancreatită. A acceptat cu greu și după operație a început să se simtă foarte rău, a pierdut trei litri de sânge și a intrat în stop cardio-respirator. La autopsie s-a descoperit că avea un plămân perforat. Sora bărbatului, Geanina Picui, asistentă medicală timp de 25 de ani la Secția de Pneumologie a SJU Pitești, ulterior la Oncologie și acum la un cabinet de medicină sportivă, s-a lovit de refuzul cadrelor medicale de a-l transfera pe bărbat la alt spital și, de opt luni, se luptă să afle adevărul. Prin solicitări ba la spital, ba la Colegiul Medicilor. A mers și la Procuratură, și la Poliție.
Săptămâna trecută, surorile răposatului i-au povestit cele întâmplate, în audiență, deputatului Bogdan Velcescu (AUR Argeș), care a făcut publică povestea pe Facebook și va face niște interpelări către Colegiul Medicilor și Spitalul Județean Argeș, în speranța că poate așa se va grăbi ancheta.
Geanina Picui, sora răposatului, ne-a povestit că fratele ei nu avea boli cronice. Pe 12 septembrie 2024 a ajuns la Urgențe cu o colică biliară, dureri la stomac, iar o doctoriță de la UPU le-a spus că e de operat, susținând că are piatră. Sora lui a insistat să i se facă investigații mai amănunțite și să nu se grăbească, dar au fost trimiși direct la Chirurgie 1, la doctorul Bidivenciu. După ce a făcut o ecografie, la o doctoriță specializată pe Imagistică, li s-a spus că, de fapt, nu are piatră, ci o fiere încărcată cu nămol. A fost internat pe secția de Chirurgie 1, pentru tratament, și doctorul a insistat, la vizite, ca fratele să se opereze, pentru a nu face pancreatită. Sora a vrut să i se facă și o analiză la Computerul Tomograf și chiar a fost dispusă să plătească pentru un RMN, dar nu s-a ajuns acolo. Deși nu își doreau operație, până la urmă, au avut încredere în argumentele doctorului și au fost de acord cu operația, făcută pe 15 septembrie.
„A doua zi după operație, fratele meu a început să prezinte o tuse și durere în epigastru, mai sus, în piept. Îmi spunea că nu putea să stea pe spate și că îl durea în piept. Cum? Doctorul a zis că în 2-3 zile mergi acasă, acum spui că te doare în piept? Te durea și înainte? «Nu, n-am avut durerea asta, mă doare în piept și în spate». Și începuse cu o tuse seacă, dar nu foarte persistentă, deși nu tușise în viața lui și de 10-12 ani nu mai fuma”, ne-a povestit Geanina Picui. L-a făcut atent pe doctor, care i-a spus că poate e o viroză, dar în a treia zi fratele ei a sângerat un pic pe nas și i-au crescut leucocitele mai mult decât la internare, deși era și pe antibiotic. Asistenta cerea părerea și altor medici, care o atenționau că analizele nu arată bine. În timp ce asistentele de pe secția de Chirurgie îi spuneau că e prea insistentă și că își panichează fratele.
„M-am rugat de ei cu cerul și pământul să mi-l dea la București”
„Fratele meu a avut probleme cu plămânii. Nu știu, că au fost mai multe complicații la el. I-au crescut leucocitele, o infecție severă în corp, a dat în septicemie. Îi crescuseră leucocitele la 32.000”, continuă Geanina Picui. I-a povestit situația și unui medic de la Spitalul „Marius Nasta” din București, care a avertizat-o care va fi tragicul deznodământ. „M-am rugat de ei cu cerul și pământul să mi-l dea la București. M-am dus în duminica aceea (22 septembrie) la el de trei ori și medicul era de gardă, deși aveam o rezervă. Ajunsesem să-mi fie teamă să mai intru în secție, pentru că se uitau toate urât la mine, dar nu înțeleg de ce, că îmi ajutam fratele și poate și pe ele. E strigător la cer ce mi s-a întâmplat din partea colegelor mele. Adică să te comporți atât de urât, că le atenționam că fratele meu are o stare nefavorabilă, și din cauza lor, tratamentul pe care l-au dat. Îi spuneam să schimbe antibioticul, că nu-l ajută, i-au crescut leucocitele. Spunea că nu e cazul. Nu i-a schimbat antibioticul”, mai povestește asistenta.
„La Raze s-a depistat că fratele meu avea plămânul invadat cu sânge”
În data de 23 septembrie starea bărbatului s-a agravat. Dimineața, a sunat-o și i-a cerut să vină după ce leșinase printre paturi. „Nu mai pot să respir, toată noaptea n-am dormit, am stat pe marginea patului, nu pot să stau pe spate, nu mai mă lăsa aici, că ăștia mă omoară”, i-a spus el la telefon. L-a găsit cianotic, cu buzele albastre și transpirat. „Pacienții toți pe lângă el, nicio asistentă. Am început să țip pe secție: «ce ați făcut, îmi omorâți fratele, veniți aici, în 25 de ani n-am avut nicio reclamație! Când veneam, spuneați că sunt prea insistentă, unde ați ajuns cu fratele meu?!» Au început să se miște atunci. Am zis că o să chem presa, deși n-am făcut-o și îmi pare rău, mă gândeam că se mai întâmplă vreo minune”. S-a luptat singură să-l ducă la Radiografie și la Ecografie, cu un cărucior, fără ajutor din partea cuiva, deși nu era tura ei și nici secția unde lucra. La ecograf s-a găsit foarte greu poziția în care să stătea, după trei sferturi de oră, din cauza durerilor foarte mari de spate. „Efectiv, țipa de se strânsese lumea acolo. Am trecut prin niște lucruri foarte groaznice și mi se pare că nu mai există empatie, nu mai există colegialitate. De opt luni trăiesc o groază. Numai când mă gândesc la chinurile prin care a trecut fratele meu”. La Radiografie s-a depistat că bărbatul „avea plămânul invadat cu sânge, era plămânul drept făcut praf”, deși sora răposatului mai spune că fratele ei nu avea nimic la plămâni la internare.
„Fratele meu, din ce om a fost, a ajuns un experiment”
Abia atunci s-a făcut un Computer Tomograf, iar doctorul pneumolog a spus că trebuie intervenit chirurgical la torace, pentru că avea sânge în plămâni și din această cauză nu respira bine, așa că doctorul de la Chirurgia Generală i-a pus un tub de dren la plămân. „Tubul de dren n-a fost funcțional. Eu am rămas în spital în ziua de 23, fratele meu din ce în ce se simțea mai rău, a pierdut aproape 3 litri de sânge, intrase în lipotimie, când se ridica leșina. Țipam la asistente să îi facă analize de urgență, că a pierdut mult sânge. Doctorul curant plecase acasă. Era șeful secției de gardă și am început să țip prin secție să vină, că, dacă nu, sun la 112. A trimis o doctoriță. Fratele meu a leșinat în tot timpul ăsta, nu mai aveai cu cine să vorbești, pierduse sânge, ajunsese de la hemoglobina 12, aproape 13, la hemoglobina de 7, pentru că el pierdea tot sângele prin tubul acela, îi terminase plămânul. Fratele meu, din ce om a fost, a ajuns un experiment. Eu trebuie să fac publică chestia asta la București, pentru că fratele meu a murit cu zile în fața mea. Nu mai am liniște. Mi-au distrus tot, amintiri. M-au făcut să mă simt vinovată față de fratele meu, că l-am dus la ei. Am crezut că, fiind asistentă, mă ajută”, ne-a declarat Geanina Picui în lacrimi.
„Fratele meu se uita la mine și îi curgeau lacrimile. Ultima dată mi-a zis: «Nu mă lăsa să mor»”
Pe 24 septembrie, bărbatul a făcut trei stopuri cardio-respiratorii, a fost resuscitat, pus la aparate la Terapie Intensivă și i s-a schimbat din nou tubul de dren. „Nu mai putea să respire, plămânul drept era 0% funcțional. Avea saturație 60/70, țipa că nu mai putea de dureri, abia mai respira, ajunsese unele asistente din blocul operator să plângă de mila lui. Când am intrat în sală, fratele meu se uita la mine și îi curgeau lacrimile. Ultima dată mi-a zis: «Nu mă lăsa să mor»”. Sora lui a vrut să-l vegheze pe timpul nopții și să îi dea apă, dar nu au lăsat-o și au chemat-o a doua zi, când începea programul de vizite. Alți doctori o atenționaseră deja că fratele ei nu o să-și mai revină. Dimineața, pe la ora 4, s-a grăbit la spital, după ce l-a auzit pe Alin strigând-o în vis. În salon a găsit sticla de apă intactă, deși îi rugase să îi umezească buzele, și o fiolă de morfină pe masă. „Cum poți să faci morfină unui om care are saturație 60? Morfina deprimă centrii respiratori, după ce că nu mai respira decât cu plămânul stâng, cel drept era nefuncțional, i-au mai făcut și morfină…” Pe 25 septembrie, la ora 8, bărbatul a făcut stop cardio-respirator și a murit.
Geanina Picui a făcut solicitări către spital și Colegiul Medicilor. „Fratele meu putrezește de 8 luni de zile și ancheta la ei durează”. A făcut o sesizare și la Procuratură, în care a explicat că fratele a murit în condiții suspecte, și a fost și la Poliție, unde s-a făcut dosar.
Dr. Costin Ştefan: „Este o plângere penală făcută şi lăsăm autorităţile să-şi facă treaba”
Directorul medical al SJU Pitești, dr. Costin Ștefan: „Este plângere penală făcută deja, nu e de competența noastră. Sunt multe lucruri de precizat referitor la acest caz. Ancheta nu e de competența noastră, este o plângere penală făcută și lăsăm autoritățile să-și facă treaba”. Purtătoarea de cuvânt, Aurelia Boștenaru, ne-a spus că spitalul a răspuns la toate petițiile surorii răposatului, că au primit o solicitare de la Colegiul Medicilor pentru copiile unor documente și au primit o ordonanță prin care s-a dispus predarea unor acte medicale. Deocamdată, spitalul nu are nicio calitate în acest dosar penal in rem.
Spitalul Judetean din Pitesti, a ajuns un ABATOR de oameni, cum poti sa mergi sa faci o banala operatie de fiere si sa-ti taie plamanii….Condoleante familiei! Nu e singurul caz! Trebuie o lege drastica sa fie trasi la raspundere!