Abia s-au încheiat alegerile pentru desemnarea unui nou președinte al Filialei Pitești a Uniunii Scriitorilor din România. Președintele reales, cu o majoritate strivitoare, prof. univ. dr. Nicolae Oprea, a trebuit să țină piept criticilor aduse în presă și la adunare, de către un membru, Virgil Diaconu, ca și de un altul, scandalagiu prin natură, pe care nu-l vom numi, în plen. Pledoaria ÎPS Calinic, voit împăciuitoristă, nu și-a atins scopul.
Oprea e atacat pentru ceea ce a scris în „România literară”
Iată că, la scurt timp după alegeri (o săptămână), un fost președinte, inițiator al Filialei Pitești a U.S.R., poetul și editorul Călin Vlasie, îl atacă pe președintele Nicolae Oprea. Ce-i drept, Călin Vlasie, membru la Sibiu, a dorit să se transfere în Filiala Pitești, pentru a putea candida la un nou mandat de președinte, dar a făcut cererea prea târziu. Nicolae Oprea e atacat pentru ceea ce a scris, săptămâna trecută, în „România literară”, principala revistă de literatură a țării, unde ține o rubrică de ani de zile, de către Călin Vlasie. Atacul e unul virulent, unul la care, ca și altă dată, Nicolae Oprea nu dorește să răspundă. De fapt, are un singur răspuns: „De ce nu au candidat la funcția de președinte de filială, după Statut? Să vadă cât de greu se obține un vot!”
Iată atacul lui Călin Vlasie, jignitor – e părerea mea și a d-lui Oprea! - în care nici măcar nu-l numește pe Nicolae Oprea (ca să nu poată răspunde!, cel care ține o rubrică permanentă în „România Literară), scriind – Călin Vlasie - doar pentru inițiați:
Citește și Pavel Şuşară şi Nicolae Oprea au lansat două cărţi-eveniment
„Un foiletonist de umplutură”…
„Un foiletonist de umplutură concluzionează cu inteligența de Optași-Olt (din fundul genetic de unde provine) în cronica la volumul de poezie „La locul meu” a lui Gellu Dorian, apărută anul trecut la Editura ROCART, al cărui fondator și proprietar sunt: „Nu știu de ce a preferat autorul să publice acest volum definitoriu la o editură de nișă, de curând înființată, și localizată (sic! - n.m.) în satul Băbana (în vila editorului, probabil) de la marginea Piteștiului”.
Să-i întrebe duzinistul foiletonist pe Ovidiu Genaru, pe Liviu Ioan Stoiciu, pe Vasile Dan, pe Marta Petreu, pe Traian Ştef, pe Dumitru Chioaru, pe Grigore Chiper, pe Romulus Brâncoveanu, pe Lucia Cuciureanu, pe Vasile Dorin Tudoran, pe Simona Popescu, pe Mihaela Miroiu, pe Dana Fodor Mateescu, pe Ioana Sandu, pe Daniel Ioniţă, pe Marius Ganea, pe Dan Pleșa și pe alte sute de scriitori români de ce au publicat la editura lui Călin Vlasie!
De-ar mai fi trăit Tudor Arghezi să-i dea peste bot prostului paraponisit că el Tudor Arghezi și-a făcut editură la marginea Bucureștiului în satul Mărțișor!
Jenant pentru „România literară” care a găzduit o așa mizerabilă „cronică literară”!
Voi dezvălui în postările mele ulterioare ce motive se ascund în spatele acestei note deloc gratuite.
Mulțumesc lui Liviu Ioan Stoiciu pentru semnalare și implicit pentru atitudine.”
Personal, sper ca acest conflict provocat de către Călin Vlasie să se oprească aici. Să nu mai dezvăluie nimic, deși nu cred, e o chestiune personală Vlasie-Oprea. Îl înțeleg și pe Călin Vlasie, după cum îl înțeleg pe Nicolae Oprea!
Nu mă așteptam ca marele poet Liviu Ion Stoiciu, prieten, să îl semnaleze pe dl. Vlasie, o putea face singur!
Oricum, nu sunt… sute de autori mari apăruți la Băbana. Zeci, da. Nu poți ataca pe Nicolae Oprea și „România literară” și să câștigi. Mai ales când ești… prieten cu Nicolae Oprea și Nicolae Manolescu!
Citește și Ziua Internaţională a Poeziei, serbată la Conacul Goleştilor
0 Comentarii