Am avut ocazia, prin 1980, conducător al Trustului Pomicol de la Mărăcineni fiind, să particip în Whashington la lucrările unei manifestări tehnico științifice internaționale în probleme de protecția plantelor, invitat și pe cheltuiala unor firme care ne asigurau pesticidele pentru sănătatea livezilor. Am vizitat, printre altele, Philadelphia, de unde, din Independence Hall în care se află în original papirusul cu Declarația de Independență a S.U.A., am achiziționat o copie a acesteia, pe care o am în față. Constatând grandioasele manifestări prilejuite în S.U.A. de cei 250 ani trecuți de la elaborarea documentului, și trăind actualitatea tumultoasă de la noi, consider de interes să prezint, spicuind din Declarația care și-a pus amprenta pe evoluția istoriei omenirii, constituind abecedarul democrației. Contextul în care s-a impus 4 iulie 1776 l-a constituit nemulțumirea celor 2,5 milioane locuitori, 90% fermieri, majoritatea emigranți englezi și francezi din cele 13 colonii înșirate de-a lungul coastei atlantice, față de taxele și impozitele impuse de Coroana britanică și mai ales de interdicția unor drepturi, cum a fost dreptul de naturalizare (nu trebuie uitat că America este constituită din urmașii, fii, ai emigranților – din 1800– 913, de exemplu, s-au înregistrat 50 mil, dintre care și mulți transilvăneni).
Providența a înregistrat o adevărată aliniere astrală, în sensul că între delegații la Congresul continental de la Philadelphia s-au aflat spirite înzestrate de Creator cu valori umane de excepție, între aceștia, George Washington, plantator din Virginia; John Adams, avocat din Massachusetts; Benjamin Franklin, om de știință, tipograf; Thomas Jefferson, tânăr avocat virginian, autorul textului Declarației (proprietar de sclavi); James Madison, tatăl Constituției și Alexandru Hamilton, considerați fondatorii, Părinții statului american modern. Textul, redactat, cum am arătat, de Jefferson, are o structură formată din trei părți; o introducere pe care o redau mot a mot, aceasta dându-i de facto caracterul de universalitate: „Când, în cursul evenimentelor umane, devine necesar pentru un popor să dizolve legăturile politice care l-au atașat de un altul și să-și asume între puterile Pământului, o poziție independentă și egală, la care legile naturii și ale Creatorului naturii îi dau dreptul, respectul datorat opiniei umanității îl obligă să declare cauzele care îl determină să se separe. Considerăm ca evidente prin ele însele adevărurile următoare: toți oamenii sunt creați egali; ei sunt înzestrați de Creator cu anumite drepturi, inalienabile, printre aceste drepturi se află Viața, libertatea și căutarea fericirii. Guvernele sunt stabilite printre oameni pentru a garanta aceste drepturi. De fiecare dată când o formă de guvernământ devine distrugătoare pentru acest scop, poporul are dreptul să o schimbe sau să o abolească și să instituie un nou guvern…”
În partea a doua sunt expuse 27 de nedreptăți din partea Coroanei britanice, inclusiv faptul că… „i-am conjurat în numele legăturilor unei origini comune. Au fost surzi la vocea rațiunii și la cosangvinitate…” După care, în ultima parte: „Noi trebuie deci să ne supunem necesității care dictează separarea noastră. Declarăm solemn că aceste colonii unite sunt și au dreptul de a fi state libere și independente”…„În sprijinul acestei Declarații, cu o puternică încredere în protecția Providenței Divine, ne punem în joc viețile, averile și bunul nostru cel mai sacru Onoarea”.
În final, 56 de delegați și-au asumat, prin propriul nume, riscul de a fi judecați pentru trădare dacă rebeliunea nu reușea. În afară de realizarea secesiunii, a independenței, Părinții fondatori, patru dintre ei devenind președinți ai S.U.A. pe scheletul civilizației anglicane, au așezat o viziune nouă, deschizând drum spre ceea ce s-a numit „Visul american”. De mare sprijin a fost fondarea Constituției, preluând principiile din declarație. O singură remarcă, dar sugestivă - constatând că oamenii, oricare ar fi ei, nu sunt de încredere, trebuie făcut astfel încât ca nimeni să nu poată strânge prea multă putere în mâini. Exemplu de respectare a Constituției l-a dat chiar G. Washington, primul președinte, care a refuzat al treilea mandat. În discursul de adio a avertizat America despre patima de partid! Am avut și noi șansa, de-a lungul istoriei, de alinieri astrale fertile, de personalități pe măsură, care ne-au asigurat marile așezări, Unirea Principatelor, Independența, Marea Unire. Ne-au cam lipsit alinierile în proiectul de etapă, cum este cea actuală. Alipirile, departe de a fi astrale, se dovedesc, dimpotrivă, distructive. Să sperăm, așteptând sprijinul Providenței!
Dr. ing. Ilarie Isac
Citește și Pastila de frumos. Învăţământul agricol preuniversitar – aproape dispărut
Citește și Pastila de frumos. Anul Brâncuşi
0 Comentarii