Dacă Mihai (Miguel) Gane, foarte tânărul poet din Lerești care a cucerit literatura hispanică, are un impresar literar, nu același lucru se poate spune despre 99,9% dintre scriitorii care trăiesc în România. Câțiva se bazează pe prieteni, alții pe cele câteva târguri de carte, dar cei mai mulți au parte de multă… tăcere după ce se trezesc cu vreo carte apărută. Cel mai grav, lipsește critica de întâmpinare, care să semnaleze, să critice sau să promoveze o carte. Există critici literari, firește, dar s-au oprit la Eminescu, la Blaga, la Nichita. Cum să fie ajutat eventualul cititor nimerit în prea puținele librării să se orienteze?

Este și cazul unei familii de scriitori din Pitești, Valentin Predescu și Conița Lena. Scriitori de valoare, ambii membri ai Uniunii Scriitorilor din România – Filiala Pitești. O duc greu, pensionari, cu bolile vârstei. Scriu zi de zi, pun leu pe leu și, din când în când, publică o carte în regie proprie. Se simt, ambii, stingheri într-o lume care nu mai recunoaște valoarea.

Citește și Ion I. Dumitru – un secol de viaţă

Valentin Predescu a debutat ca prozator în 1969 și ca poet în 1970. Sunt ani mulți de atunci. Nu a reușit să publice decât cinci volume de versuri, iar luna trecută o carte de proză, „Un străin în dunga lumii”. A primit Premiul special „Miron Cordun” pentru volumul „Persona non-grata”, în 2012, din partea Filialei, și tot din partea acesteia, Premiul pentru poezie pe anul 2017, pentru volumul „Dizgrații” (I).

La începutul acestei luni, a fost rândul soției să-i apară o nouă carte, tot la importanta editură „Tracus Arte”. Poeta Conița Lena (Elena Predescu) a debutat cu poezie în 1981, cu pseudonimul Eliseea Codreanu. Alt stil, alt temperament. Soțul e grav, războinic, caută metafora cu orice preț. Soția e ludică, mereu cu zâmbetul pe buze. A revenit în literatură abia în 2003, cu alt pseudonim, care a și consacrat-o, Conița Lena. A debutat cu volumul de versuri „Ușă de biserică”, în 2005. A primit Premiul de debut al Uniunii Scriitorilor din România – Filiala Pitești, alte premii, alte două cărți.
Ultima carte, „Un râu negru poemul” aduce o schimbare de stil, o profunzime neobișnuită. Nu e rolul „Jurnalului de Argeș” de a face aprecieri, ci doar de a semnala evenimente culturale demne de a fi consemnate…

Citește și Centrul de turism de la Dâmbovicioara, premiat de ANTREC