# Declară Iulian Spirescu, deşi procurorii din Constanţa încă n-au închis cazul pe sinucidere. Misterul morţii avocatei Cristina Spirescu, al cărei trup neînsufleţit a fost scos din Marea Neagră, pe 26 octombrie, nu a fost încă elucidat. Chiar dacă ipoteza cea mai plauzibilă a morţii avocatei din Piteşti este sinuciderea, dosarul în care se efectuează cercetarea nu a fost încă închis. Procurorii constănţeni vor să fie siguri de soluţie şi explorează toate pistele, inclusiv aceea a unei suspiciuni de crimă.

“Nu se putea să fi fost răpită şi transportată pe o distanţă atât de mare”

Procurorii vor să lămurească toate circumstanţele prin care Cristina Spirescu a reuşit să ajungă la Constanţa, fără bani, fără maşină, fără telefonul mobil. La un moment dat, chiar soţul avocatei, Iulian Spirescu, spusese că nu ar exclude nici ipoteza unei crime, gândindu-se la posibilele animozităţi create cu ocazia judecării cauzei privind accidentul de maşină din Bulgaria, în care pierise fiica sa, Monica. Într-o discuţie purtată cu soţul avocatei Cristina Spirescu, am căutat să lămurim câteva aspecte. Întrebat ce motive l-au determinat să ia în calcul şi varianta unei crime, Iulian Spirescu a răspuns că şi-a schimbat poziţia, după ce poliţiştii care anchetează cazul i-au spus că probele nu pledează pentru o astfel de ipoteză. “Nu se putea să fi fost răpită şi transportată pe o distanţă atât de mare”, a spus domnul Spirescu despre ce i-ar fi spus poliţiştii de caz. Cu toate acestea, încă nu se ştie cum a reuşit avocata să parcurgă singură această distanţă, de vreme ce nu avea nici bani pentru transport, nici un mijloc de transport. L-am întrebat la cine s-a gândit, atunci când a emis această supoziţie, iar dânsul a spus că s-a gândit la avocata bulgăroaică.

Plângere împotriva unei avocate bulgare

Chiar joi, cu o zi înainte de a dispărea de acasă, avocata Cristina Spirescu trimisese, prin Poştă, o plângere penală către Parchetul de pe lângă Tribunalul din Sofia. Plângera era împotriva avocatei bulgare care fusese angajată ca apărător de către părinţii celor cinci tineri morţi în accidentul din Bulgaria, în care pierise şi Monica, fiica soţilor Spirescu. Ceea ce îi imputau, prin plângerea penală, era modul neglijent şi lipsit de interes în care avocata bulgară înţelesese să îşi îndeplinească mandatul de reprezentare, incompetenţa profesională de care dăduse dovadă aceasta pe întreg parcursul procesului. Părinţii celor cinci tineri dăduseră statul bulgar în judecată pentru faptul că porţiunea de drum, unde se produsese accidentul, nu fusese degajată de gheaţa de pe carosabil. Cum şoferul tirului bulgăresc implicat în accident decedase (din cauze ce nu au legătură cu accidentul), procesul s-a încheiat în luna mai. De la încheierea procesului, avocata bulgăroaică s-a făcut nevăzută şi de negăsit. Nu a mai dat niciun semnal, nu a mai răspuns la niciun apel telefonic, nici al clienţilor săi, nici al translatorului. Au aflat ulterior că aceasta încasase banii de asigurare şi nu mai avea nicio intenţie de a-i da înapoi clienţilor săi, odată ce îi băgase în buzunarul propriu. Pe parcursul procesului, chiar insistase la clienţii ei să nu ia legătura cu societatea de asigurări, până când nu va termina ea tratativele cu aceasta. În situaţia dată, potrivit spuselor lui Iulian Spirescu, soţia sa împreună cu părinţii celorlalţi patru tineri s-au deplasat în Bulgaria, pentru a lămuri situaţia. Aici au reuşit sa dea de avocata lor. “Era o femeie foarte neglijentă. Nu reuşeai să găseşti nimic la locul lui în acel birou. Era o debandadă totală”, ne-a spus bărbatul. În schimbul de cuvinte care a avut loc la biroul avocatei bulgăroaice, aceasta ar fi ameninţat-o pe Cristina Spirescu, încercând sa o intimideze în demersurile ei, mărturiseşte Iulian Spirescu. Ameninţarea se referea, însă, la încercări de şicanare în justiţie. Acesta a fost motivul pentru care domnia sa, în perioada în care încă se mai căuta trupul soţiei sale, se gândise şi la ipoteza unei crime.

„A discutat doar cu duhovnicul ei, un preot din Stâlpeni”

L-am întrebat pe domnul Spirescu dacă soţia sa, după moartea fiicei, nu s-a gândit că ar putea da naştere unui alt copil. A răspuns că soţia sa chiar spusese că “nimeni nu îi va putea lua locul Monicăi.” Pentru avocată, fiica sa a reprezentat centrul universului său, polul în jurul căruia gravitau toate visele şi speranţele. “Ultima perioadă s-a remarcat prin ceva mai aparte? Soţia dumneavoastră a fost mai deprimată decât alte dăţi?”, l-am chestionat pe Iulian Spirescu. “Deprimată era tot timpul, de când murise fata. Nu a fost nimic neobişnuit. Nu a spus niciodată că ar avea intenţia sau că ar dori să îşi ia viaţa. Mai spunea ea, uneori: ”Dacă n-ar fi Spirescu, nu cred că ar mai avea sens să trăiesc”. Unei prietene i-a spus: “Când vei auzi că am murit, atunci să ştii că voi fi cea mai fericită”, a fost răspunsul pe care l-am primit. “După accident, nu a încercat să discute cu un psiholog sau cu o altă persoană care ar fi putut să o ajute să treacă peste şocul suferit?”, am continuat. “A discutat cu duhovnicul ei, un preot din zona Stâlpeni, singurul preot la care a găsit înţelegere”.
(Adriana Gândilă)