Județul Argeș este printre cele mai vizitate zone din țară, iar dacă vorbim despre nordul județului putem spune că acesta este cu adevărat “o comoară a turismului argeșean”. Iată în cele ce urmează noua Necropolă Regală de la Curtea de Argeș, un loc de odihnă pentru regii României, Lacul lui Bârcă din comuna Davidești și Biserica de lemn “Adormirea Maicii Domnului” Bărbălani.

Noua Necropolă Regală de la Curtea de Argeș, un loc de odihnă pentru regii României

Fostă capitală a Ţării Româneşti, municipiul Curtea de Argeș s-a bucurat de-a lungul timpului de statutul de “oraș regal”, reintrând în atenția istoriei odată cu urcarea pe tronul României a Regelui Carol I (1839-1914). În perioada domniei Regelui Carol I, la Curtea de Argeș a fost construită calea ferată care leagă oraşul de Piteşti, a fost ridicată o gară monumentală şi a fost refăcută biserica Mănăstirii Curtea de Argeş, cunoscuta ctitorie a lui Neagoe Basarab, căreia i-a fost adăugat un palat, devenit una dintre reşedinţele familiei regale. Însă, poate cea mai importantă decizie a fost aceea ca frumoasa catedrală de la Curtea de Argeş să devină necropolă regală. Astfel, regele Carol I, regina Elisabeta, regele Ferdinand şi regina Maria îşi dorm somnul de veci alături de Neagoe Basarab şi familia acestuia.

Citește și Muzeul Satului „Ion Chelcea” din comuna argeşeană Boteni

În data de 10 mai 2009, la iniţiativa Arhiepiscopiei Argeşului şi Muscelului, în parteneriat cu Casa Regală a României, a fost pusă piatra de temelie pentru o nouă Catedrală arhiepiscopală la Curtea de Argeş, care să aibă și rolul de necropolă regală. Altarul noii catedrale arhiepiscopale și regale a fost târnosit în 7 decembrie 2018. Noua Catedrală arhiepiscopală și regală este amplasată la intrarea în incinta Mănăstirii Curtea de Argeș și poartă hramul Sfintei Mucenițe Filofteia și Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil. Edificiul are, în linii mari, arhitectura Bisericii Domnești de la Curtea de Argeș, ctitorită de domnitorul Basarab I la mijlocul secolului al XIV-lea. În incintă există un loc special amenajat, în pridvor, unde sunt locurile de veci pentru membrii Casei Regale a României și arhiepiscopii Argeșului și Muscelului.

Ușor retrasă față de monumentul central al așezământului, clădirea a fost concepută în stilul arhitecturii bizantine, ca o prelungire a vechiului lăcaș de cult. Construcţia, ce are 36 metri lăţime în zona faţadei, are forma de cruce greacă înscrisă, cu braţele egale, naosul principal de aceeaşi înălţime cu cel transversal, peste a căror boltă se înalţă o cupolă cu o turlă cu înălţimea de 21 metri. Capetele extreme ale necropolei, în formă de semicerc, sunt formate de două capele acoperite cu câte o cupolă. În capela din stânga vor fi expuse moaştele Sfintei Muceniţe Filofteia, situate la ora actuală în palatul episcopal din apropiere.

În exterior, catedrala are un veşmânt de cărămidă aparentă şi chenare în relief cu detalii de piatră, iar în interior este decorată cu mozaic. În noua necropolă regală au fost înmormântați regele Mihai I (16 decembrie 2017) și regina Ana (13 august 2016). Tot aici au fost reînhumate rămășițele pământești ale regelui Carol al II-lea, aduse în ţară în 2003, de la Lisabona, la 50 de ani după moartea sa, și cele ale Reginei Elena, aduse în țară în 2019, de la Lausanne. În viitor, urmează să fie strămutate la Curtea de Argeș și rămășițele pământești ale altor membri ai Familiei Regale din a patra generație.

Citește și Nordul judeţului – „comoara turismului argeşean”

Lacul lui Bârcă din comuna Davidești

Lacul lui Bârcă este o arie protejată de interes național, situat în județul Argeș, în comuna Davidești. Este rezervație naturală și se află la extremitatea sudică a piemontului ce coboară din Munții Iezer-Păpușa, în partea vestică a satului Conțești și se întinde pe o suprafață de 20,40 hectare. Aria naturală reprezintă o zonă umedă (ochiuri de apă, teren mlăștinos, bălți) cu elemente higrofile, printre care sunt întâlnite specii floristice de stuf, papură, rogoz, limbariță, lintiță, buzdugan de apă, rourică, cosor, stânjenel de baltă, veninariță sau bobornic.
Se spune că înainte lacul era mult mai mare decât apare acum şi că apele lui erau ascunse printre pâlcurile de stuf şi printre tulpinile groase ale stejarilor. Drumul din apropierea lacului era adesea străbătut de călători singuratici, care, aventurându-se printre dealuri şi printre desişurile pădurii, ajungeau, pe scurtătură, în vechile sate ale Argeşului.

Citește și Atracţii turistice de interes naţional de la Costeşti, Bughea de Sus şi Bârla

Într-una din lunile calde de vară, un trecător dintr-unul din satele din apropiere a intrat în apele lacului ascunse la umbra stejarilor bătrâni şi, prins fiind de rădăcinile acestora, a fost tras în adâncuri. Mult timp, locuitorii acelor locuri nu au mai amintit şi nici nu s-au mai apropiat de lacul blestemat. Peste câţiva ani, uitând de nenorocirea ce se întâmplase acolo, toţi mesenii nunţii fiicei unui boier, după ce au petrecut zile în şir, au plecat spre pădure pentru a trece dealurile de lângă lac, să petreacă în continuare la rudele boierului din satul vecin. În cale, însă, le-a apărut apa neagră-verzuie a lacului, de nevăzut în unele locuri, unde ierburile pluteau precum nişte capcane ale morţii. Rând pe rând, oamenii au intrat în apă, încercând să se salveze unii pe alţii, însă s-au împotmolit în nisipurile umede, printre ierburile încurcate sub luciul apei. Întreaga nuntă, cu tot alaiul, a fost înghiţită fără urmă de apele lacului. Frica şi durerea trăite de acei oameni au adus spaima în satele apropiate şi fac ca şi acum, după sute de ani, în apropierea serii, locul să fie răscolit de o ceaţă misterioasă, care aduce în mintea călătorilor imaginile acelei nenorociri.

Citește și Nordul judeţului – „comoara turismului argeşean” (VIII)