Județul Argeș este printre cele mai vizitate zone din țară, iar dacă vorbim despre nordul județului putem spune că acesta este cu adevărat “o comoară a turismului argeșean”. Iată în cele ce urmează traseul de creastă în munții Făgărașului: Șaua Capra – Șaua Cleopatra, Bujorul de munte, minunea din Munții Făgărașului și traseul montan în Munții Piatra Craiului: Brusturet – Valea Seacă a Pietrelor – Grindu sau Vlădușca.

Traseul de creastă în munții Făgărașului: Șaua Capra – Șaua Cleopatra

Traseul de creastă din munții Făgărașului: Șaua Capra – Șaua Cleopatra este marcat cu bandă roșie și are o durată de 5 ore. Creasta Făgărașului este un paradis peisagistic, uneori stâncos, alteori înierbat și cu poteci interminabile, care te îndeamnă la meditație. Acest traseu începe din Șaua Capra, de unde urcăm inițial spre S-V până la vârful Izer (2.417 metri altitudine) și coborâm spre V, trecând prin șaua Bâlea (2.286 metri altitudine) și peste vârful plat al Paltinului (2.399 metri altitudine). În vestul celui din urmă întâlnim poteca marcată cu bandă albastră care urcă din căldarea Bâlea. În general, majoritatea turiștilor nu parcurg segmentul de creastă dintre șaua Capra și șaua Paltinul, ci obișnuiesc să coboare în căldarea Bâlea și să urce apoi în șaua Paltinul. Vom străbate spre S șaua Paltinul, în vestul căreia vom întâlni marcajul cu punct albastru care urcă prin căldarea mare a Paltinului dinspre S-V. Continuăm pe poteca marcată cu bandă roșie, ocolind prin sud Turnul Paltinului (2.372 metri altitudine), pe o bârnă îngustă, unde o scurtă porțiune mai expusă este prevăzută cu un cablu. În curând ajungem în șaua Doamnei (2.249 metri altitudine), parcurgem un scurt segment pe versantul nordic pe deasupra căldării Pietroase a Doamnei, ieșim pe creastă și urmăm poteca spre V, traversând platoul din sudul vârfului Lăița (2.397 metri altitudine). Ajungem în șaua estică a Lăițelului (2.284 metri altitudine), un loc domol și înierbat.

Citește și Nordul judeţului – „comoara turismului argeşean” (VII)

De aici ocolim prin S un vârf mai mic (2.306 metri altitudine), după care depășim, în coborâre pe versantul sudic, creasta ascuțită și stâncoasă a șeii vestice a Lăițelului (2.228 metri altitudine), unde este montat un cablu ajutător. Urmăm apoi poteca în urcuș accentuat până pe vârful Lăițel (2.390 metri altitudine), un punct de perspectivă deosebit asupra zonei Lespezi-Negoiu.

De pe vârful Lăițel vom coborî spre V-S/V până la lacul Călțun (2.135 metri altitudine). La mică distanță, spre S vom zări refugiul amplasat aici, la care putem ajunge pe valea Călțunului, pe poteca marcată cu triunghi albastru. Continuăm după marcajul cu bandă roșie prin nordul lacului și, în urcuș domol printre blocuri de piatră, ajungem în portița Călțunului (2.194 metri altitudine). De aici urmăm poteca spre N, prin căldarea Lăița, și după circa 250 metri întâlnim pe dreapta poteca marcată cu cruce roșie spre strunga Ciobanului. Urcăm ușor spre stânga și în scurt timp ajungem la ramificația spre S a potecii marcate cu bandă galbenă prin struga Doamnei. Pentru a urca din acest punct pe vârful Negoiu avem două variante: prin strunga Dracului și prin strunga Doamnei.

Prin strunga Dracului, vom continua spre V-N/V după poteca marcată cu bandă roșie și urcăm o șa, depășind o porțiune stâncoasă, și, după câteva zeci de metri, ajungem la baza hornului de la strunga Dracului, pe care-l urcăm ajutându-ne, în caz de nevoie, de cablul fixat aici. La ieșirea din horn atingem o șa mică (2.438 metri altitudine), de unde continuăm un sfert de oră pe creastă spre N-N/V până pe vârful Negoiu (2.535 metri altitudine), al doilea vârf al țării după Moldoveanu (2.544 metri altitudine).

Citește și Nordul judeţului – „comoara turismului argeşean” (VI)

Bujorul de munte, minunea din Munții Făgărașului

Munții Făgărașului oferă spectacole unice pe tot parcursul anului, dar la începutul lunii iunie ei devin atracția turiştilor. Atunci când bujorii de munte înfloresc și acoperă crestele masivului, oferă un spectacol fascinant, cel mai bun prilej pentru a fi imortalizat de iubitorii de munte și de natură. Sute de turiști ajung, în această perioadă, în masiv pentru a admira covorul roșu format de bujorii de munte.

Mai este cunoscut și sub numele de smârdar sau cocozar. Această plantă crește doar la altitudine și este originară din Balcani. Bujorul de munte este o plantă perenă și își păstrează frunzele verzi tot timpul anului. Cel mai bun moment pentru a-i admira florile este perioada dintre 15 iunie și 15 iulie. Interesant este și detaliul că bujorul de munte face parte dintr-o familie de plante diferită de cea a bujorului propriu-zis (Paeoniaceae), din grădinile noastre. Florile bujorului de munte nu sunt doar frumoase, ci și foarte parfumate (mirosul fiind cumva asemănător celui al vișinelor). Atenție! Bujorul de munte este una din plantele aflate pe cale de dispariție și este protejat de lege. Turiștii trebuie să știe în primul rând că bujorul de munte nu tolerează transplantări, astfel încât e practic imposibil ca planta să se prindă în grădini.

Citește și Nordul judeţului – „comoara turismului argeşean” (V)

Traseul montan în Munții Piatra Craiului: Brusturet – Valea Seacă a Pietrelor – Grindu sau Vlădușca

Traseul montan din Munții Piatra Craiului: Brusturet – Valea Seacă a Pietrelor – Grindu sau Vlădușca este marcat cu cruce albastră și are o durată de 2-3 ore, iar lungimea este de circa 6 km. Cetatea naturală de stâncă a Pietrei Craiului este unică printre munții din țara noastră. Creasta lungă de aproximativ 25 de kilometri formează unul dintre cele mai iubite peisaje montane din România.

Acest traseu oferă un spectacol al naturii și are ca punct de plecare Valea Seacă a Pietrelor, chiar în fața cabanei Brusturet (992 mentri altitudine), și folosește drumul forestier până aproape de capătul lui superior. Primii 4 km străbat în întregime frumoasele chei ale văii săpate în calcare (pereți verticali deosebit de sălbatici, cu înălțimi de 100-200 metri).

La ieșirea din chei, la poalele muntelui Grindu, lăsăm în dreapta un alt drum forestier care traversează valea și urcă susținut spre curmătura Groapelor. Dacă continuăm să urcăm pe drumul de pe Valea Seacă a Pietrelor, după câteva sute de metri, vom constata că trei semne de marcaj distincte (triunghi roșu, cruce albastră și cruce galbenă) se înmănunchează și se abat către stânga, părăsind valea și prinzând o largă potecă ce urcă ușor până în dreptul stânei din Grindu (1.345 metri altitudine), situate în marginea unei poieni largi.

Întregul mănunchi de semne de marcaj se îndreaptă către nord (dreapta), lăsând în stânga stâna din Grindu și poteca de acces la refugiul alpin Grindu (marcată cu bandă albastră și cu stâlpi metalici). Se poate ajunge la refugiu după aproximativ o oră de urcuș pronunțat prin pădurea de la poalele muntelui Grindu. Semnele de marcaj care s-au adunat în cuprinsul poienii Grindu vor continua să stăbată pădurea, conducându-ne pe lângă șipotul Vlădușca (1.400 metri altitudine) și, în final, în șaua Vlădușca – La Table (1.415 metri altitudine), unde se adună nu mai puțin de zece trasee turistice ce străbat masivul Piatra Craiului.