Nicolae Matea – director general Dacia (31 decembrie 1981 – 12 august 1989): „Eu îl auzeam pe Ceauşescu (era uşa întredeschisă) zicând ,,Spuneţi-i lui Matea (…) că eu nu-i las banii ăştia decât cu împrumut”…’’ (I)

”Oamenii DACIEI’’ – interviuri de Cristina Rousseau (59)

Cristina Rousseau: – D-le Nicolae Matea, ați fost directorul general al uzinelor Dacia într-un context dificil, pe vremea lui Nicolae Ceaușescu. Cum procedați pentru obținerea banilor?

Nicolae Matea: – La nivelul Ministerului Construcției de Mașini (MICM) exista un institut de proiectare, IPCM, în sarcina căruia era proiectarea și dezvoltarea în domeniu. Pentru fiecare domeniu, IPCM avea un conducător de proiect, iar pentru Întreprinderea de Autoturisme Pitești era inginerul Clopotaru. Specialiștii acestei tehnologii sub conducrea Direcției tehnice a uzinei prezentau tema. Exemplu: dezvoltarea uzinei la o capacitate de 120.000 de autoturisme pe an împreună cu datele necesare, adică lucru în 2 sau 3 schimburi, cadența orară etc. Tema era înaintată către MICM prin direcția sa tehnică, cu toate analizele necesare, direcția tehnică MICM o transmitea către IPCM, care efectua calculele de eficiență cu toți parametrii obligatorii la acea vreme (de exemplu: 1 leu investit câți lei aduce). Când totul era terminat se trecea la faza de proiectare în vederea prezentării la comisia de aprobare la care de cele mai multe ori participa și conducerea superioară de partid și de stat. Dacă acest moment era depășit se trecea la proiectarea propriu-zisă: hale, tehnologii, personal, consumuri energetice etc.

Se spune că ați fost delegat de conducerea Centralei Industriei Auto Pitești să vă duceți la ministru pentru o majorare de 16 milioane de lei pentru fondul de salarii. Și că ministrul Rădulescu ,,umflase” suma solicitată de dvs. la 86 de milioane…

– Nu am fost delegat al Centralei Industriei Auto Pitești, ci eu m-am dus la ministrul Industriei Constructoare de Mașini (Rădulescu Eugen, noi de la Eugen îi ziceam ,,E un geniu”) care a făcut un material în care suma de 16 milioane a fost „umflată” până la 86 de milioane lei și am fost trimis la viceprim-ministru Ion Radu (s-a aruncat pe fereastră la revoluție, Dumnezeu să-l odihnească!), apoi la prim-ministru Dăscălescu Constantin, care mi-a arătat tabloul lui Ceaușescu. Manea, șeful de cabinet al lui Ceaușescu, m-a ținut de mânecă să nu intru, că nu e în toane bune. Eu îl auzeam pe Ceaușescu (era ușa întredeschisă) zicând: ,,Spuneți-i lui Matea să se ducă la uzină să strângă comitetul de partid, comitetul sindicatului și comitetul oamenilor muncii și să prezinte situația așa cum este, pentru că eu nu-i las banii ăștia decât cu împrumut până în aprilie și după aceea să îi dea înapoi”. Cum am aflat eu că ministrul Rădulescu ,,umflase” suma solicitată de mine: la o întâlnire ulterioară fostul șef de cabinet al lui Dăscălescu, Șerban Mihăilescu, considerat de mine un om deosebit, m-a întrebat de ce m-am dus cu o așa sumă exorbitantă pentru salarii? Nu mi se pare mare suma de 16 milioane am răspuns eu. Iar dânsul a zis că pe notă erau solicitate aproape 90 de milioane.

Citește și Nicolae Râcea, muncitor: „La Dacia distribuiam lapte şi sifon pentru muncitorii din turnătorie”

Citește și Marian Gheorghişor, doctor-inginer: „După şedinţă am fost felicitat de dl Constantin Stroe, care era directorul I.A. Timişoara” (IV)