Nicolae D. Toader DELASURANI – inginer, şeful Atelierului de Proiectare Sisteme Informatice. „Puţin am regretat că nu m-am făcut preot, dar (…) mie nu-mi place munca de rutină” (5)

”Oamenii DACIEI’’ – interviuri de Cristina Rousseau (67)

Cum a fost viața de student la Politehnica București?

- După examenul de admitere la Politehnică am plecat repede la Surani să mai prind puțin din concediul de studii. Nu am așteptat să se afișeze rezultatele. Poate eram și puțin neîncrezător în reușită și am așteptat până ce într-o zi binecuvântată de Dumnezeu am primit o telegramă de la domnul prof. univ. dr. în istorie Gelcu Maksutovici, care îi scria mamei: „Dragă tanti Aurica, Nicușor a luat examenul la facultate cu nota… felicitări! Vă aștept la București în toamnă”. Nota era de trecere, se înțelege, numai că nu era așa de mare… De aceea nu o pomenesc. Cred că important era faptul că am intrat și mai important a fost faptul că am absolvit cu nota opt, ceea ce însemna o medie generală a tuturor notelor din cei cinci ani de facultate.

Poate vă întrebați de ce nu am perseverat să urmez profesia de actor. Ei bine, am realizat că nu voi fi o somitate în această profesie, iar pregătirea făcută până atunci mă îndrepta spre un domeniu real și pur tehnic. Puțin am regretat că nu m-am făcut preot, dar cred că nici această îndeletnicire nu îmi dădea atâtea satisfacții ca profesia de inginer, unde totdeauna te confrunți cu provocări care te solicită să găsești soluții eficiente, față de cea de preot unde munca este prin excelență repetitivă și de rutină. Mie nu îmi place munca de rutină și repetitivă.
Și a venit toamna anului 1962, am ajuns la București cu câteva lucruri de primă necesitate într-un geamantan, a urmat cazarea în căminul din Regie (așa se numea căminul studențesc, acesta fiind în apropierea Regiei de tutun, o fabrică de țigarete pe care am avut prilejul să o vizităm mai târziu și să înțelegem cum se transformă planta de tutun în faimoasele și mult consumatele țigarete). Cursurile universitare le făceam în sediul vechi al Institutului Politehnic, în vecinătatea Gării de Nord, pe strada Polizu. Aici, în institut, m-a impresionat ,,Marea cetate de învățământ superior”, multe clădiri, laboratoare, cancelarii și un celebru amfiteatru denumit ,,F024”, aula unde se desfășurau multe cursuri importante; sala era foarte încăpătoare. unde peste 200 de studenți puteau audia cursurile.

Citește și Nicolae D. Toader DELASURANI – inginer, şeful Atelierului de Proiectare Sisteme Informatice: „Am fost de şcolar îndrăgostit de teatru. Visam să mă dedic trup şi suflet teatrului” (4)

Citește și Nicolae D. Toader DELASURANI – inginer, şeful Atelierului de Proiectare Sisteme Informatice: „Dacă rebutam o piesă din comandă, nu eram plătit, ba eram şi penalizat cu o sumă ce constituia valoarea pieselor rebutate” (3)