Nicolae D. Toader DELASURANI – inginer,  şeful Atelierului de Proiectare Sisteme Informatice: „În discuţii am adus vorba despre porecla de Comişel pe care o purta tata, iar dânsul a spus că s-ar putea să fim rude” (I)

”Oamenii DACIEI’’ – interviuri de Cristina Rousseau (63)

Cristina Rousseau: Care vă sunt originile, domnule Nicolae Toader?

Nicolae D.Toader: – Părinții mei naturali răspundeau la numele de Ion și Maria Ene. Ca poreclă, tata era cunoscut în Surani ca Ion Costea-Comișel Ene. Costea-Comișel fiind tatăl acestuia. Așa cum se menționează și în Monografia comunei Surani: pentru a-i putea deosebi pe oameni, se adaugă numele tatălui, dar și al bunicului. Despre tatăl meu natural îmi amintesc că avea o căruță la care înjuga doi boi mari și frumoși… Altceva nu îmi amintesc dat fiind faptul că, atunci când aveam șapte ani, tata a plecat la Dumnezeu. Și plecarea lui a fost legată de biserică. Iată cum: în anul 1947, aflându-se la o îmormântare a unui bun prieten, cu firea lui iute și din bunătate, a vrut să ajute la transportul sicriului către mormânt, dar, cardiac fiind, efortul acela i-a fost fatal și dragul meu tată a decedat în curtea bisericii. Parcă prietenul lui a vrut să îl ia cu el.

În cartea dvs. ,,Povestea unei vieți împlinite” menționați că familia dumneavoastră s-ar înrudi cu familia compozitorului Florin Comișel – laureat al Premiului de Stat…

– Numele Comișel mi-a atras atenția în mod deosebit încă din tinerețe. Părintele Ioan-Ionescu-Surani, în monografia comunei Surani, notează că: ,,Pe moșia Surani s-a așezat alt neam, acela al Comișeilor, al căror autor, Ene, a venit de la Râncezi. Râncezi a fost o altă localitate tot din Prahova. Mai târziu, l-am cunoscut pe compozitorul Florin Comișel chiar la Pitești, unde a lansat în premieră, la Casa Sindicatelor, o operetă scrisă de dânsul, „Culegătorul de stele”. Cu acest prilej, compozitorul fiind însoțit de nașul nostru de cununie, prof. dr. univ. Gelcu Maksutovici, și în discuții am adus vorba despre porecla de Comișel pe care o purta tata, iar dânsul a spus că s-ar putea să fim rude. Vă spun sincer că m-am mândrit cu asemenea neam și siguranța că ne înrudim cu familia Comișeilor, muzicieni, mi-o asigura și faptul că mi-a plăcut muzica de mic copil. Un coleg de facultate, inginerul Șerban Negoescu, ajunsese inginer șef la Casa de Discuri ,,Electrecord’’ din București. Acesta mă invita la el la serviciu și de fiecare dată îmi umplea portbagajul mașinii cu discuri. Astfel ajunsesem să am o bogată colecție de muzica: clasică, populară, pe discuri de vinil, colecție pe care am oferit-o fiului meu Gelcu-Răzvan Toader.

Citește și Nicolae Matea – director general Dacia (31 decembrie 1981 – 12 august 1989): ,,Dacă se reînfiinţează şcolile profesionale, unde pot face practica elevii în afară de Dacia?” (IV)

Citește și Nicolae Matea – director general Dacia (31 decembrie 1981- 12 august 1989): ,,În 1970 a avut loc unificarea uzinei vechi cu uzina de autoturisme” (III)