Anul acesta negocierile de la Dacia privind contractul colectiv de muncă par, cel puţin la o primă vedere, că pornesc cu un mic handicap pentru sindicalişti. Spunem aceasta, dată fiind iritarea tot mai mare a celor de la Renault faţă de lipsa unei infrastructuri rutiere care să ajute cel mai mare exportator din România, iritare exprimată recent şi de ambasadorul Franţei la Bucureşti. Mai mult, prin vocea vicepreşedintelui Constantin Stroe, francezii dau de înţeles că o creştere a salariilor angajaţilor Dacia, în lipsa optimizării celorlalte costuri cum ar fi cel cu transportul, va determina grupul Renault să mute o parte din producţia de la uzina din Mioveni în Maroc, unde infrastructura de export este mai dezvoltată, iar salariile lunare nete sunt cu aproape 450 de euro mai mici.

„Nu se pune problema ca Renault să se retragă complet din România. Dar producţia se poate muta puţin câte puţin. Dacă un singur schimb de producţie este transferat de la Mioveni la Tanger, înseamnă disponibilizarea a 3.000 de angajaţi de la uzina Dacia şi 18.000 de la furnizorii de componente, iar această avalanşă nu va mai putea fi oprită“, a arătat Constantin Stroe.
Aflaţi de cealaltă parte a baricadei negocierilor, sindicaliştii se feresc deocamdată să facă declaraţii publice despre solicitările lor sau referitoare la semnalele patronatului. Chiar şi aşa, se poate spune că la Dacia are loc un mic război psihologic în care conducerea companiei bate şaua mutării producţiei ca să priceapă iapa sindicalistă că anul acesta ar fi de preferat să o lase mai moale cu majorările salariale.
Florin Silvestru