Demetrie Enescu – Stâlpeni a fost publicist, traducător, pedagog, dar şi un profesor de prestigiu al Şcolii Normale din Alexandria şi al învăţământului teleormănean din perioada interbelică. Născut la Câmpulung Muscel, a absolvit Şcoala Normală „Carol I” din localitate, apoi, în 1903, şi-a luat licenţa în litere, filozofie şi drept la Universitatea din Bucureşti în 1915. A funcţionat ca învăţător la Băbiceşti – Romanaţi şi în comuna Stâlpeni din județul Argeş, ca profesor la gimnaziul din Câmpulung Muscel, între anii 1914 și 1916, apoi la Şcoala Normală de băieţi din Alexandria. Între anii 1919 și 1927 a fost director al Şcolii Normale din Alexandria, cu o întrerupere între 1921 și 1923, cât a fost deputat de Teleorman.
A elaborat mai multe manuale şcolare pentru învăţământul primar şi gimnazial
Enescu – Stâlpeni a funcţionat pentru scurt timp ca profesor şi la Gimnaziul de fete „Lumina” din oraşul Alexandria. A fost redactor la publicaţia „Bunavestire”, apărută la Câmpulung Muscel între septembrie 1922 și iunie 1923 şi a făcut parte din comitetul de redacţie al ziarului „Vremea Nouă”, apărut la Alexandria între 17 mai și 14 iunie 1907. Musceleanul nostru a întocmit „Anuarul pedagogic”, tipărit la editura „Speranţa” din Alexandria în anul 1920, care avea 36 pagini. A mai colaborat la publicaţii precum „Învăţământul românesc” şi „Muscelul nostru”, revistă în care a publicat poezii care s-au bucurat de o unanimă apreciere din partea colaboratorilor la aceasta revistă. Ca profesor cu mare experienţă didactică, a elaborat împreună cu Nicolae Longinescu mai multe manuale şcolare pentru învăţământul primar şi gimnazial. De asemenea, a fost un animator al vieţii culturale alexăndrene, promotor al şcolii active în Teleorman, personalitate pedagogică puternic integrată spiritului novator şi educativ al învăţământului românesc din perioada interbelică. Figura lui Demetrie Enescu – Stâlpeni este evocată de dr. G. Ulieru în lucrarea sa „Însemnările unui medic de plasă”. Din opera musceleanului Demetrie Enescu-Stâlpeni menționăm lucrări ca „Dezertorii”, Alexandria, 1919 – 16 pagini, „Judecarea generalului Averescu”, Alexandria, 1920 – 16 pagini sau traducerile din sanscrită – „Comori indiene”, proverbe în versuri, cu note explicative, Bucureşti, 1925- 89 pagini. De asemenea, Demetrie Enescu – Stâlpeni a avut parte și de numeroase aprecieri privind activitatea sa din partea lui Gheorghe Sarău în „Publicaţii periodice alexăndrene”, acolo unde se fac referiri elogioase la activitatea de profesor cu prestigiu în rândul corpului didactic alexăndrean, dar şi la activitatea de publicist, din partea lui George Ulieru în „Scrieri”, Editura pentru Literatură, Bucureşti, 1967, în care face aprecieri asupra preocupărilor sale pedagogice, evidenţiind caracterul activ şi novator al acestor preocupări, din partea lui Marin T. Bunescu- Buzescu, în articolul „La mormântul lui Enescu – Stâlpeni” publicat în „Speranţa” din 15 iunie 1933, unde s-a relevat activitatea didactică a fostului director în localitatea Alexandria şi a prezentat gândurile unor absolvenţi ai Şcolii Normale din Alexandria cu privire la preocupările şi realizările didactice ale profesorului Demetrie Enescu – Stâlpeni pe meleagurile teleormănene, dar și din partea lui C. Păun, institutor la Şcoala de Aplicaţie de pe lângă Şcoala Normală, cel care s-a oprit asupra biografiei maestrului Demetrie Enescu – Stâlpeni în articolul „Biografia maestrului Demetrie Enescu – Stâlpeni„ publicat în „Şcoala activă” din 24 aprilie 1927, în care se revine cu mult respect şi admiraţie asupra activităţii didactice de excepţie a mentorului Şcolii Normale din Alexandria.
Apare integrat în pleiada dascălilor de seamă ai şcolii muscelene
Enescu – Stâlpeni este prezentat ca un om devotat trup şi suflet învăţământului românesc, fiind puternic integrat comunităţii în care și-a desfăşurat activitatea. Demetrie Enescu – Stâlpeni rămâne așadar neuitat de alexăndreni, de pubiciştii teleormăneni şi în deceniul al IV-lea al secolului XX, astfel că Nicu Vasilescu îi aduce recunoştinţă în articolul „In memoriam Dem. Enescu-Stâlpeni” publicat în „Speranţa” din 31 august 1936. Se insistă asupra coordonatelor activităţii didactice a profesorului Enescu – Stâlpeni şi este prezentat ca deschizător de drumuri în învăţământul teleormănean, puternic ancorat în reforma învăţământului românesc din primele decenii ale secolului XX. Referinţe recente asupra activităţii profesorului Demetrie Enescu – Stâlpeni au fost făcute de profesorii Gheorghe Pârnuţă, I. Popescu Argeşel şi M. Niculescu în monografia „Şcoala Normală Carol I” (1867- 1992), Câmpulung Muscel, 1992, unde este prezentat ca profesor, director de şcoală la Alexandria, traducător din sanscrită, creator de manuale şi poet. Întrucât a fost profesor la gimnaziul din Câmpulung Muscel între anii 1914 – 1916, se fac referiri asupra activităţii sale în monografia „Liceul Dinicu Golescu” din Câmpulung Muscel la 80 de ani de activitate (1894 – 1974), apărută la Câmpulung Muscel în 1974, ai cărei autori sunt Gheorghe Pârnuţă și Ion I. Şracu, în care profesorul apare integrat în pleiada dascălilor de seamă al acestei şcoli muscelene.
Activitatea de la Şcoala Normală din Alexandria
În 1918, Şcoala Normală din Alexandria îşi reia cursurile sub conducerea profesorului Demetrie Enescu – Stâlpeni, care a venit de la Câmpulung Muscel, unde funcționa ca profesor la gimnaziul din localitate. Între 1916-1918, în perioada războiului, Şcoala Normală din Alexandria își încetează activitatea, localul său devenind spital pentru răniţi, iar apoi lagăr pentru prizonierii români. Activitatea didactică a lui Demetrie Enescu – Stâlpeni pe meleaguri teleormănene se caracterizează prin eforturi deosebite pentru revigorarea procesului instructiv-educativ puternic afectat de primul război mondial. Pentru reorganizarea întregii activităţi didactice, acest energic profesor şi director va depune eforturi considerabile pentru că totul trebuia luat de la început. În timpul primului său directorat, în 1920, Şcoala Normală din Alexandria dă prima serie de învăţători în număr de 45 care vor fi numiți în satele şi comunele din judeţul Teleorman şi Vlaşca spre a lumina mințile copiilor şi a „aduce mântuirea noastră prin şcoală”, afirmație făcută cu mândrie şi convingere de Demetrie Enescu – Stâlpeni în articolul „Școala Normală de Învăţători” din „Anuarul pedagogic pe 1920”, Alexandria, 1920. În timpul directoratului său Şcoala Normală din Alexandria s-a bucurat de o reputație demnă de remarcat atât ca activitate şcoalară cât şi ca activitate extraşcolară. După război Demetrie Enescu – Stâlpeni reia activitatea şezătorilor populare, acestea desfăşurându-se mai întâi la Gimnaziul „Alexandru Ghica” și apoi la Şcoala Normală din Alexandria. Perioada anilor 1918 – 1927 a fost şi perioada şezătorilor populare cu cea mai bogată şi apreciată activitate la Alexandria, mai ales că la partea artistică îşi aduceau contribuţia elevii cu talente artistice, corul şi orchestra Şcolii Normale. Toate aceste aprecieri au fost facute de Ilie I. Catalina şi consemnate de acesta în Monografia oraşului Alexandria (1834 – 1934). Sub directoratul său (1918 – 1921; 1923 – 1928) Şcoala Normală din Alexandria a avut activitate extraşcolară remarcabilă, ajungând până acolo încât în afară de frumoasele şezători pe care normaliştii le organizau în oraş, mergeau şi în centrele mai de seamă ale judeţului, făcând astfel legătura sufletească între săteni şi viitorii învăţători. Demn de remarcat că după moartea directorului Demetrie Enescu – Stâlpeni această activitate a slăbit foarte mult, ea fiind reluată mai târziu sub directoratul profesorului de limba română Aurel Dinulescu (1932 – 1937). Corpul didactic al Şcolii Normale din Alexandria sub conducerea directorului Demetrie Enescu – Stâlpeni a pregătit şi desfăşurat cu mult tact pedagogic numeroase conferinţe cu o tematică de mare diversitate.
M.I.
0 Comentarii