# Scrisoare deschisă despre comportamentul incalificabil al dr. Frătoaica. U.P.U. înseamnă unitate de primire a urgenţelor într-un spital. Monstru, in sens figurat, are înţelesul de om cu mari defecte morale, om josnic, crud dar şi…neobişnuit, care nu seamănă cu ceilalţi. Dacă aşa stau lucrurile, înseamnă că titlul meu, la acest înscris, este total anapoda…un paradox tembeluţ. Cum, adică la o unitate de primire a urgenţelor, urgenţe nu pentru şobolani, pisici, măgari sau hipopotami, ci exclusiv pentru oameni în premoarte sau gata să treacă în nicăieri, să se plimbe, printre paturi, un monstru? Ei,da…asta e realitatea! La U.P.U. SPITAL PITEŞTI există un monstru pre numele său adevărat FRĂTOAICA, pe care lumea îl apelează cu „domnule doctor”.
Să relatez, însă, experienţa pe care am trăit-o personal la U.P.U. în noaptea de marţi spre miercuri, 19 aprilie a. c. în Săptămâna Mare. În jurul orei  20-21 am apelat serviciul de urgenţă  deoarece semnele îmi spuneau că mă aflu în faţa unui posibil infarct cardiac: dureri cardiace foarte puternice, stare de vomă, frisoane, plus ineficienţa primelor două pastile de nitro etc. Precizez că sunt deja purtătorul unui infarct şi al unui triplu by pass A.C.  Ajuns la  U.P.U.,  m-au aşezat pe un pat şi după 10-15 minute, o asistentă-blonda de la U.P.U-o întreabă pe alta „acesta e dragă?”iar, mai apoi, către mine, răstit „ce-ai păţit?” „Probabil un infarct”,am bâlbâit eu. „Da,ce eşti medic?”zise ea, cu ochii răi, aproape ţipând la mine. I-am cerut o jumătate de xanax. „Lasă că ştim noi ce să-ţi dăm”,  zise blonda, înţepându-mă când într-o mână, când în alta pentru a-mi găsi o venă. În cele din urmă a venit medicul, o doamnă amabilă care a chemat şi cardiologul din secţie, dr. Ovidiu Ţeţiu. Amândoi m-au consultat -T.A.E.K.G.-  şi au dispus un set de analize şi o perfuzie cu nitro. Dr. Ţeţiu mi-a spus că ar fi bine să vin în secţie după ce se termină perfuzia. Eu aveam, însă, o situaţie foarte încurcată şi acasă. Fiica mea, cu un handicap neurologic foarte sever de la vârsta de 7 ani, rămăsese singură acasă într-o stare de rău. I-am spus dr. Ţeţiu acest lucru. A înţeles situaţia, dar m-a atenţionat că trebuie să rămân până la terminarea perfuziei, după care a plecat în secţie unde era de gardă. La cel mult 10 minute, se apropie de patul meu cel despre care scriu… MONSTRUL de la U.P.U. Cu duşmănie nedisimulată îmi spuse „Ori pleci pe secţie, ori pleci acasă!” „Bine, dar dr. Ţeţiu a spus să stau aici până se termină perfuzia”. Din ce în ce mai violent: „Auzi ce spun eu? N-am timp de pierdut cu tine! Cine te crezi?” Primul gând pe care l-am trăit foarte intens a fost că voi da colţul. Tremuram tot şi durerile mele anginoase  reveniseră în forţă. L-am întrebat dacă îşi aduce aminte de o  propoziţie fundamentală din Jurământul lui Hipocrate: PRIMUM NON NOCERE, adică în primul rând să nu faci rău. Mi-a dat un răspuns stupefiant însă: „Bă, eu am făcut facultatea în vremea comuniştilor şi nu existau jurăminte d-astea. Hai şi pleacă mai repede de aici!”I-am spus că trebuie să se termine perfuzia din care nu se consumase nici jumătate. Atunci, cu o violenţă, greu de descris s-a NĂPUSTIT LA BRAŢUL MEU ŞI MI-A SMULS PERFUZIA. În curtea spitalului, era ora două noaptea, nu se mai afla nici un taximetru. Nu pot descrie aici starea mea! Când plecasem de acasă îi spusesem fiicei mele ce are de făcut dacă eu mă petrec spre nici unde. Bine am făcut, mi-am zis în sinea-mi şi m-am întors către monstru să-i cer o salvare  Îmi era, pur şi simplu, teamă de moarte. Omorâtorul meu nici n-a vrut să audă de aşa ceva. „Pleacă mai repede că chem serviciul de securitate!”.
Atât mi-a mai spus OMORÂTORUL… şi am plecat tremurând! Abia la strada principală, in vale, am găsit un taximetru care m-a adus acasă…încă viu!
MONSTRUL a trăit şi el, în mod sigur, o mare dramă, drama ne-împlinirii, drama de a nu mă fi putut asasina în SĂPTĂMÎNA PATIMILOR! Sunt, însă, sigur, foarte sigur că dacă voi reveni la U.P.U.- şi voi reveni, la fel de sigur, predestinat, poate, din vecie, pe mâinile dr.-ului FRĂTOAICĂ, MONSTRUL meu nu va mai rata! 
Până atunci, îl rog din suflet să se gândească la această vorbă divină din Hipocrate,
Învăţătorul tuturor medicilor, cel puţin din lumea Europei: ,,PRIMUM NON NOCERE!”
Prof. Vasile Călinescu
P.S. Altfel, tot ce a făcut MONSTRUL de la U.P.U. se cheamă malpraxis.
Nota redacţiei: Vasile Călinescu este un reputat profesor, acum pensionar, cu specialitatea filozofie, şi prin mâna domniei sale au trecut zeci de generaţii de la Colegiul Zinca Golescu din Piteşti.