Jean Paul Sartre ar scrie cu siguranță un nou roman „Greața”, dacă ar mai trăi și ar vedea cum s-au înghesuit fariseii din instituțiile publice să îl laude pe Ilie Bărbulescu după ce a murit, deși în timpul vieții nu l-au ajutat cu nimic. Da, e jenant, dureros și revoltător cum se înghesuie „bocitoarele” cu funcții publice, de la foști prefecți, la actuali primari sau consilieri locali și alții, să deplângă moartea marelui fost fotbalist.
Nu v-a păsat de Ilie Bărbulescu, oficialilor din Primăria Pitești, Consiliul Local, DJTS, AJF sau Prefectură, dar acum vă bateți în postări pseudolacrimogene pe Facebook și poze făcute alături de Ilie Bărbulescu. Nu ați învățat și nu știți că cel mai important e să ne pese de oamenii dragi și de oamenii valoroși în timpul vieții. Iar un om valoros, precum Ilie Bărbulescu, trebuia sprijinit cu fapta, nu cu vorbe goale, nu cu diplome ce nu țin de cald și de foame. Ilie Bărbulescu a murit într-un apartament modest, deși după o carieră plină de rezultate la vârf ar fi meritat mult mai mult.
Ilie Bărbulescu a câștigat Cupa Campionilor și Supercupa Europei cu Steaua, jucând ca titular meci de meci. Cu toate astea și cu toate aceste performanțe uriașe, statul român nu i-a dat rentă viageră, așa cum a făcut-o în multe alte cazuri. Federația Română de Fotbal l-a ignorat. Deși a avut o carieră impresionantă, fostul primar Tudor Pendiuc a ales să îi dea titlul de Cetățean de Onoare de-abia în 2010, alegând – total inexplicabil (poate din motive… electorale) – să îl facă Cetățean de Onoare pe Adrian Mutu cu șase ani înainte (în 2004), deși Mutu nu câștigase vreun trofeu major. Deși, la câteva luni după ce a fost recompensat de Primărie, același Mutu a fost implicat într-un scandal internațional de dopaj.
După o carieră la cel mai înalt nivel, Ilie Bărbulescu a fost uitat și ignorat de autorități. Singurii care l-au ajutat concret, cu fapta, au fost Constantin Nicolescu și Cătălin Bulf. Jos pălăria pentru cei doi, cartonaș roșu pentru toți oficialii cărora nu le-a păsat! Sunt curios cum se simt acum Laurențiu Achimescu și Cornel Sorescu, cei care l-au aruncat pe Ilie Bărbulescu de la DJTS și AJF ca pe o măsea stricată…
Moartea domnului Bărbulescu doare. Și doare pentru că realizăm încă odată că habar nu avem să îi prețuim pe cei buni. Și Ilie Bărbulescu nu e nici primul și nici ultimul exemplu de piteștean de valoare mare pe care orașul l-a uitat. Iar primarul Ionică a lipsit de la înmormântare, ca și o mare parte dintre consilierii locali, adică foștii colegi ai lui Ilie Bărbulescu. Rușinos!
Ce ar fi ca de acum încolo să încercați să schimbați ceva? Ce ar fi ca de acum încolo să încercăm să ne schimbăm? Ce ar fi ca de acum încolo să mai lăsați naibii decernările de diplome și trofee-tinichele la zile de comune ori alte festivități pline de… festivisme? Ce ar fi să vă pese cu adevărat de cei care au valoare? Pentru că Piteștiul și Argeșul au dat și vor da personalități de top.
Deocamdată însă, meritocrația nu există la Pitești și în Argeș. Și mă simt revoltat când văd ce „personalități” au ajuns să fie conducători locali și județeni. Oameni cărora nu le pasă de elite.