# Bună ziua, domnule Diaconu, de la Argeş vă deranjez, de la Jurnalul de Argeş. Felicitări pentru semnăturile adunate…
– Bună ziua, mă bucur să stau de vorbă cu cineva din Argeş. Vestea pe care v-o dau este că oamenii nu se opresc aici… Îmi trimit în continuare semnături.  Au depăşit 127.000, în afară de cele vreo 50.000- 60.000, care au fost neconforme şi vin în continuare, chiar dacă termenul de depunere s-a încheiat.
# Pentru că i-aţi reprezentat pe argeşeni în Parlamentul României, o să vă întreb acum dacă sunteţi mulţumit de numărul de semnături pe care vi l-au acordat cetăţenii acestui judeţ. Asta ar putea semnifica, de exemplu, cât de bine le-aţi reprezentat interesele sau, dimpotrivă, faptul că i-ați dezamăgit.
– Sigur că sunt mulţumit, nu aş putea să vă spun un număr exact pentru că, vă daţi seama, nu a fost un cadru organizat. Dar am decis să păstrez toate plicurile şi să le mulţumesc oamenilor după aceea. Este vorba despre acest eroism anonim, care trebuie onorat.

„Povestea asta a mea este un test pentru societate”

# Totuşi, nici ANI nu se lasă, ci a trimis o notificare la BEC, în care zice că nu întruniţi condiţiile legale pentru a fi validat.
– Merg pe logică şi mă gândesc că dacă au făcut acest lucru în timpul strângerii semnăturilor, deși puteau face contestaţie după, înseamnă că nu sunt siguri pe ce va spune Justiţia. Dar ce se întâmplă este extrem de grav pentru un stat din Uniunea Europeană. Este o aberaţie! Şi oricum, povestea asta a mea este un test pentru societate. Testul a trecut fantastic, miraculos şi demonstrează că încă se mai mişcă oamenii în ţara asta. Este o veste bună pentru societate şi foarte proastă pentru nişte instituţii care se comportă aberant.
# Un punct important al apărării dumneavoastră şi, din câte am văzut este cel care ridică şi cele mai multe semne de întrebare, este faptul că Senatul României, practic angajatorul dumneavoastră, v-a dat aviz că nu sunteţi incompatibil, asta chiar la sfârşitul anului 2008.
– Da, aşa este, în ciuda acestui fapt am fost acuzat eu, care am respectat procedurile. Diaconu a procedat legal. Dacă este o vină, aceasta este a Senatului iar asta au apreciat şi judecătorii Curţii de Apel Bucureşti şi Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. A fost o hotărâre a Senatului, trecută prin plenul Senatului. Iar atacul lor a fost asupra unui actor, unui doctor şi unui profesor universitar din Senat. Asta era corupţia?! Vina mea ar fi că eu am continuat să fiu actor. Şi eu să tac din gură?! De aceea vă spun că micul meu război este acela al unui cetăţean care are drepturi. Ştiţi reclama aceea cu „sunt cetăţean european şi am drepturi…”.

„Oamenii mă opresc pe stradă și îmi spun poveștile lor despre statul care îi oprimează”

# Deci să înţeleg că nu renunţaţi, sunteţi hotărât să mergeţi mai departe…
– Am vorbit în această perioadă cu mii, cu zeci de mii de oameni. Mă opresc pe stradă şi îmi spun poveştile lor, situaţii în care statul îi oprimează, îi agresează. «Păi, domnule stat, eşti nebun la cap?» Ce uşor mi-ar fi să-mi văd de treabă! Sincer, sunt atât de obosit! Am o carieră de care să mă ocup sau pot să mă duc la pescuit, în Deltă, dar mă enervează înfiorător bătaia asta de joc. Vestea bună este că, după toate aceste semnături şi gesturi ale oamenilor întâlniţi pe stradă, sunt motivat să merg mai departe. Dar săptămâna viitoare vor fi procese rapide, de 48 de ore şi o să aflăm cu exactitate în ce ţară trăim.   Alina Crângeanu