„Voievod luminat, ambițios și blazat, om de litere și ascet de bibliotecă, intrigant și solitar, mânuitor de oameni și mizantrop, iubitor de Moldova lui după care tânguiește, aventurier, academician berlinez, prinț rus, cronicar român… Dimitrie Cantemir este «Lorenzo de Medici al nostru»” – George Călinescu.
A făcut parte din anturajul sultanului Ahmed al III-lea, care a spus despre Cantemir: „Prințul român este cea mai luminată minte care a călcat pe aceste lespezi. Este puntea de aur dintre Orient și Occident. Dar e ghiaur! Trebuie bine păzit! Știe prea multe, poate prea multe!”
S-a născut la 26 octombrie 1673, al doilea fiu al serdarului Constantin Cantemir, domn al Moldovei între anii 1685-1693, și al Anei Bantaș, o femeie distinsă și cultă, nepoata doamnei Anastasia, soția Ducăi-Vodă. Constantin Cantemir provenea dintr-o familie de răzeși din ținutul Fălciului și, potrivit cronicarului Ion Neculce, era analfabet: „numai iscălitura știa de și-o făcea”. Posibil un motiv pentru a se ocupa ca fiii săi Antioh și Dimitrie să beneficieze de o educație aleasă. În acest scop l-a adus la Iași pe unul dintre cei mai cunoscuți dascăli ai vremii, călugărul grec Ieremia Cacavelas, teolog, poliglot, filosof și predicator, ce studiase la universitățile din Leipzig și Viena. Cacavelas l-a ghicit repede pe Dimitrie și s-a întrecut pe sine în a-i oferi tânărului discipol tot ce poate asimila. Și a fost fabulos. Când a plecat la Istanbul ca ostatic știa deja cinci limbi străine (ulterior le va mai adăuga alte cinci) și era deja o personalitate, privit cu respect de savanții turci. Avea doar 15 ani. Și-a continuat studiile la Înalta Școală a Patriarhiei din celebrul cartier Fanar, de unde vor fi selectați viitorii domni ai Moldovei și Țării Românești. Cu scurte intermitențe, a locuit la Constantinopol aproape 22 de ani. În acest răstimp a studiat filosofia, logica, teologia, geografia, istoria, muzica, medicina, folclorul, limbile occidentale și orientale (turca, persana, araba), desenul și arhitectura. Aceasta i-a permis să scrie mai multe lucrări, dintre care cea mai importantă a fost „Istoria creșterii și descreșterii Imperiului Otoman”, considerată timp de mai mult de două sute de ani cea mai amplă lucrare despre civilizația otomană.
Citește și Lecţia de istorie. Cezar Librecht – eminenţa cenuşie a lui Cuza
În 1710, la 14 noiembrie este numit domn al Moldovei. Conștient de criza de sistem prin care trecea Imperiul Otoman, Cantemir încheie, la 13 aprilie 1711, la Lutk, un tratat cu Petru I, țarul Rusiei. Din nefericire, turcii înfrâng la Stănilești armatele aliate ruso-moldovenești, iar Cantemir este obligat să-l urmeze pe țarul Rusiei în exil. Acesta îl va trata mai mult decât ca pe un domnitor aliat, recunoscându-i personalitatea sa uriașă și îi oferă un castel și o moșie în apropierea Moscovei. Aici va întemeia o așezare numită Dimitrievka și va construi o biserică.
La 1 august 1711, țarul Petru I îi conferă titlul de prea luminat principe al Rusiei. Fiul său Antioh Cantemir este considerat părintele poeziei moderne ruse. A fost și un mare diplomat. Fiica sa Maria, care era renumită nu numai pentru că era de o frumusețe răpitoare, ci și pentru inteligența ei excepțională, a fost amanta și confidenta țarului. Nu lua o decizie până nu se consulta cu ea. Se pare că au avut și un copil, otrăvit din ordinul țarinei, care era stearpă. Este perioada în care redactează principalele sale lucrări: ”Descrierea Moldovei”, și ”Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor”.
Pentru prima lucrare este ales membru al Academiei de la Berlin. În 1719 se recăsătorește la Moscova cu tânăra prințesă Anastasia Trubetkaia, având ca nași pe țar și țarină. În 1723 se stinge din viață. În 1935, mormântul său este descoperit cu prilejul unor lucrări la metroul moscovit. În același an, prin grija lui Nicolae Iorga, a fost reînhumat la Iași, în Biserica „Trei Ierarhi”.
A trecut la cele veșnice la 50 de ani, în plină putere de creație. Dacă ar mai fi trăit, în mod sigur ar fi scris și o istorie a rușilor, poate cea mai documentată.
În acest an s-au comemorat 350 de ani de la nașterea sa și 300 de ani de la trecerea în rândul celor drepți. La 12 ianuarie 2023, președintele Klaus Iohannis a promulgat legea privind instituirea anului 2023 ca Anul Cultural Dimitrie Cantemir și Ciprian Porumbescu.
Prof. dr. Cornel Carp
Citește și Lecţia de istorie. Cazul sublocotenentului Ciulei
0 Comentarii