Exequaturul este procedura judiciară în cadrul căreia, în urma controlului exercitat asupra hotărârii judecătoreşti străine de instanţele statului pe teritoriul căreia se cere executarea, hotărârea judecătorească străină este declarată executorie și dispozițiile acesteia pot fi aduse la îndeplinire silit.
Partea interesată formulează în acest sens cererea de exequatur la tribunalul în circumscripţia căruia urmează a se efectua executarea silită și încuviinţarea doar dacă cei obligaţi în acest sens nu se conformează de bunăvoie.
Pentru obţinerea recunoașterii, părțile sunt citate și instanța aplică procedura de drept comun, dar verifică doar cerinţele legale de regularitate internaţională, fără a putea examina hotărârea străină în fond sau a o modifica.
Pentru acordarea forţei executorii unei hotărâri judecătoreşti străine în România trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: hotărârea să fie pronunţată de o instanţă judecătorească competentă determinată conform dreptului internaţional privat, dreptului intern sau conform normelor juridice din convenţiile internaţionale încheiate de România; hotărârea judecătorească este executorie, potrivit legii care se aplică pe teritoriul unde a fost pronunţată; hotărârea judecătorească a fost pronunţată cu aplicarea legii materiale competente potrivit normelor dreptului internaţional privat; hotărârea judecătorească să nu aducă atingere ordinii publice în dreptul internaţional privat român, fie prin dispoziţiile ei, fie prin executarea ei; între România şi statul a cărui instanţă a pronunţat hotărârea să existe reciprocitate de executare; dreptul de a cere executarea silită să nu fie prescris potrivit legii române; hotărârea judecătorească străină să nu fie rezultatul unei fraude comise în procedura de urmat (în străinătate); să nu existe o hotărâre judecătorească română în acea materie, anterioară hotărârii străine, ori o sesizare anterioară a unei instanţe române; să nu fie vorba de o hotărâre în materie de stare civilă şi capacitate privind pe un cetăţean român, iar soluţia pronunţată potrivit legii determinate de dreptul internaţional privat al statului unde s-a pronunţat hotărârea să difere de cea la care s-ar fi ajuns potrivit legii române.
Cererea de încuviinţare a executării va fi însoţită şi de dovada caracterului executoriu al hotărârii eliberate de instanţa care a pronunţat-o și de taxa de timbru.
Exemplul cel mai frecvent este acela al recunoașterii în România a hotărârilor de divorț pronunțate în străinătate.
Avocat Maria Cristina Leţu, doctor în Drept
