- Dan Andronic. 3 mai 2026
Din cuprinsul articolului
Asistăm, în aceste zile, la un fenomen de laborator politic cum rar ai ocazia să vezi. Este vorba despre marea forțare a personajului Ilie Bolojan. Interviu după interviu, numai în medii controlate, neadevăr după neadevăr, se construiește un piedestal.
Sprâncenatul pe care românii îl știau drept „Ilie-Sărăcie”, administratorul lipsit de șarm și imaginație, cel care tăia în carne vie și număra fiecare agrafă de birou, vrea să fie dat dispărut. Și în locul lui să apară „Bolojan-Eroul”, „Bolojan-Reformatorul”.
Un personaj OK care pare extras dintr-un algoritm de inteligență artificială programat să livreze mântuire națională pe bandă rulantă.
Modelul Georgescu, aplicat cu succes
Dar ce se ascunde în spatele acestei noi vopsele de like-uri și promovări masive? Entuziasmul tradițional pe care îl au românii pentru cel care livrează știri proaste, ar putea spune unii. Așa a fost și Theodor Stolojan, un premier care vorbea sacadat și anunța devalorizarea leului de ziceai că sunt cotele apelor Dunării.
Dacă te uiți cu atenție la ecranele televizoarelor și, mai ales, la fluxul nesfârșit de pe rețelele sociale, observi o schimbare radicală de ton. Bolojan nu mai vorbește despre viitor, ci despre trecut. Acum livrează „pastile” de proastă administrare. Scurte, percutante, cu un aer de moralitate absolută, care amintesc izbitor de stilul lui Călin Georgescu.
Este o tehnică de comunicare studiată, susținută de un uriaș aparat de propagandă și, se pare, de un „creier” digital care știe exact ce vrea să audă electoratul obosit de scandal. Și care este dornic de a găsi un nou salvator.
După modelul lui Călin Georgescu.
Ultima „pastilă” marca Bolojan
Energia. Recent, ne-a explicat, cu un aer de profesor universitar care a descoperit piatra filosofală, că energia e scumpă în România pentru că la Hidroelectrica nu s-au montat baterii de stocare. Sună logic, nu? Sună moralizator, sună a „viziune”. Doar că, atunci când ridici capota acestei afirmații, motorul adevărului începe să scoată fum.
Să dăm cifrele pe față, pentru că propaganda nu stă bine cu matematica. În primul rând, celebrul PNRR ,„biblia” investițiilor făcută sub supravegherea USR, pe care Bolojan îl curtează acum deloc subtil, a prevăzut exact zero euro pentru baterii de stocare la Hidroelectrica. Zero. Nu a fost o prioritate pentru „reformatori” de la USR, iar Bolojan nu a scos un sunet atunci.
În al doilea rând, există o realitate cinică pe care „Reformatorul” o trece sub tăcere. Guvernul României, din care face parte și partidul domniei sale, folosește Hidroelectrica drept „vaca de muls” a bugetului național. Aproape tot profitul gigantului energetic este extras sub formă de dividende pentru a acoperi găurile negre ale statului și populismele electorale.
Ilie nu vorbește cu Bolojan
Deci, Ilie-Sărăcie nu poate să vorbească cu Bolojan-Reformatorul, și să-l întrebe cu ce bani să se facă investițiile în baterii dacă voi, politicienii, luați și ultimul leuț din conturile companiei? Poate, dar o să primească un răspuns sub forma unei tăceri adânci și încruntate.
Este ușor să ieși la tribună cu un aer de Mesia, să privești fix în cameră și să dai sentințe morale. Este mult mai greu să explici de ce, în timp ce ceri „stocare și investiții”, mâna guvernului tău e adânc înfiptă în buzunarul Hidroelectrica.
Metamorfoza lui Bolojan ne arată însă ceva mult mai periculos: nașterea unui nou tip de populism poleit cu tehnocrație. Sub masca omului sobru, se instalează un aparat de propagandă care folosește dorințele românilor și AI-ul pentru a transforma un personaj modest, încăpățânat și fără cunoștințe economice într-un Mesia național.
Onestitatea trebuie probată, nu jucată
Problema e că, la fel ca în cazul bateriilor de care vorbește, dacă nu ai energie reală și onestitate în spate, totul rămâne doar o carcasă goală, frumos luminată de proiectoarele campaniei.â
Ieri a mai scos una: cum vor crește salariile românilor odată cu interzicerea cumulului pensie-salariu. O demagogie cât casa. Pe lângă faptul că inițiativa este neconstituțională, Bolojan nu are niciun studiu de impact, adică habar n-are care este efectul. Dar minciuna nu are nevoie de argumente.
Vânzarea companiilor profitabile, o miză personal
Dar să nu uităm marele tun!
Analiza raportului semnat de Oana Gheorghiu scoate la iveală o strategie guvernamentală construită pe o disproporție flagrantă între discursul public și realitatea cifrelor. În timp ce Guvernul își afișează intențiile de transparentizare prin cinci listări la bursă (IPO), valoarea cumulată a acestora abia dacă atinge pragul de 10 miliarde de lei, reprezentând doar o fracțiune neglijabilă din activele puse în joc.
Adevărata miză financiară este ascunsă în zona plasamentelor private accelerate (ABB), unde patru companii mamut, evaluate la 150 de miliarde de lei, urmează să fie tranzacționate prin proceduri rapide care evită controlul riguros al unei listări publice clasice.
Această tactică a „ecranelor de fum” devine și mai evidentă atunci când analizăm ordinea priorităților stabilită de vicepremierul Gheorghiu. Coloșii energetici precum Hidroelectrica și Romgaz, care însumează o valoare de 120 de miliarde de lei, sunt programați pentru vânzări private imediate în trimestrele II și III ale acestui an.
În final, contradicția dintre aparatul de propagandă și documentele oficiale este una sistemică. Raportul propune vânzarea unor pachete de acțiuni de 10 miliarde de lei fără a trece prin filtrele de transparență specifice companiilor deja listate.
Refuzul de a începe acest proces de vânzare într-un mod deschis, direct pe bursă, ridică semne de întrebare asupra beneficiarilor reali ai acestor plasamente „accelerate”.
România nu are nevoie de un alt Călin Georgescu care să ne certe cu un aer moralizator. Are nevoie de oameni care să înțeleagă că economia nu este un teren de joacă, ci reprezintă suma vieții a milioane de români.
P.S. Azi, 3 mai 2026, am pus un pariu! În câteva zile o să apară sondaje în care să ni se spună cum a crescut Ilie Bolojan.
0 Comentarii