Indiferent de specialitatea în care a profesat câteva decenii, nu există medic căruia să nu-i fi rămas în memorie și pe retină câteva cazuri de bolnavi cu boli rare și grave sau unele de râsu’-plânsu’.
…S-a întâmplat pe la mijlocul anilor ‘90. Eram bugetar și recent confirmat ca director al Policlinicii Nr. 2 din centrul Piteștiului. Unitatea era la acea vreme autorizată să elibereze fișe medicale acelora care urmau să devină șoferi, atât pentru mașini personale, cât și pentru utilitare. După ce treceau pe la cabinetele menționate pe formular, la final eu semnam închiderea fișei, aplicând parafa personală și ștampila unității.
Mi-am atenționat confrații că nu voi tolera fel și fel de parafe puse aiurea, scrisuri indescifrabile, făcături cu analize false pentru RBW (ce depsita sifilisul) sau în privința examenelor oftalmologic și psihiatric, într-o vreme când românii erau tentați să nu fie făcute pe bune, ci la mica înțelegere.
Într-una din zile, spre orele prânzului, a intrat în cabinet ținând în mână dosarul cu fișa respectivă o doamnă având în jur de 50 de ani. Când am întrebat-o despre ce-i vorba, mi-a răspuns că dorește să-i fie încheiată fișa pentru a deveni conducător auto.
Sunând telefonul din camera de tratament, am ieșit din cabinet pentru câteva minute. Când am revenit, m-am crucit: doamna, complet în pielea goală și cu o privire răvășită, a spus: „Vă rog să-mi explicați de ce aseară la culcare aveam penisul la locul lui, iar acum a dispărut!”. I-am reținut fișa, dându-i în schimb o trimitere la Psihiatrie.
Dr. Viorel Pătraşcu
Citește și Bolnavi şi… bolnavi. Au riscat şi au câştigat: câte un sifilis!
Citește și Bolnavi şi… bolnavi. Nu te pune cu românii!
0 Comentarii