Web Analytics

Lansare. „Martor din Paradisul pierdut”, de Mariana Şenilă-Vasiliu

de | 10.11.2022 12:00 | Actualitate, Cultură, Home

Miercuri, 9 noiembrie, de la ora 13.00, la Biblioteca Județeană Argeș „Dinicu Golescu”, va avea loc o lansare-eveniment – „Martor din Paradisul pierdut”, Editura „Carminis”, de Mariana Șenilă-Vasiliu.
Doamna Mariana Șenilă-Vasiliu este o personalitate distinctă a culturii românești, nu doar piteștene, impunându-se, de-a lungul anilor, prin studii profunde asupra ethosului românesc, începând cu volumul „Drumuri, cărări, poteci” (Editura Sport-Turism, 1991), continuând cu monografia despre Brâncuși din 2008 („Brâncuși altcum”) și culminând, iată, cu actuala carte, „Martor din Paradisul pierdut”.

Amintirile sunt documentate prin lecturi profunde

Născută la 11 iunie 1944, la Câmpeni, judeţul Alba, Mariana Șenilă-Vasiliu a cunoscut în profunzime, din familie, la început, această zonă legendară a Munților Apuseni. Atrasă de tot ce este frumos, a absolvit Institutul de arte „Ioan Andreescu” din Cluj-Napoca, fiind licenţiată în arte decorative, specialitatea tapiserie. Este membru titular al Uniunii Artiştilor Plastici din România, din anul 1975. A participat, începând cu anul 1967, la numeroase expoziţii republicane şi internaţionale de artă decorativă, tapiserie. În 1967 a obţinut Premiul II la Festivalul Institutelor de arte, Cluj, Premiul şi medalia revistei Argeş (1979). A fost cadru didactic la Liceul de Arte Dinu Lipatti din Piteşti, pregătind generații de elevi. Căsătorită cu savantul biolog George Vasiliu, după dispariţia acestuia a depus diligenţe deosebite pentru promovarea operei acestuia (Muzeul Bacău îi poartă numele piteșteanului!). Pe lângă pictură și tapiserie, o altă dimensiune a personalităţii sale a reprezentat-o, de zeci de ani, scrisul.

Nu există vorbe mari în această lucrare și niciun cuvânt nu poate fi eliminat, atât de concentrată este! E vorba de erudiție și cultură, dacă ne vom antepronunța! Amintirile sunt documentate prin lecturi profunde, pluridisciplinare. Când crezi că ai în față un fragment autobiografic, cu valențe sentimentale, descoperi, în rândul următor, ample referințe istorice, de religie și de mitologie, din partea celor mai autorizate surse. Nimic nu e lăsat neanalizat, explicitat până la ultimele consecințe.

Cercetarea este una exhaustivă, pornind de la particular și mergând, firesc, la general. Bibliografia este impresionantă, autoarea cercetând tot ce s-a publicat, până acum, asupra istoriei locurilor, oamenilor și faptelor din Munții Apuseni. De remarcat faptul că trimiterile bibliografice nu stânjenesc lectura, cartea nu e o colecție de citate. Bine asimilată, bibliografia face parte integrantă din „povestea” pe care d-na Mariana Șenilă-Vasiliu o brodează. O poveste cât se poate de relevantă și credibilă.

Citește și Un poem cu 7 autori, scris într-o cârciumă din Piteşti

Citește și Un piteştean doctor la Sorbona

„Acel ceva care mă copleșea se numea dorul de acasă, dorul de țară…”

Despre istoria Munților Apuseni s-au scris multe lucrări, dar nicio „monografie sentimentală și totală”, cum este aceasta. Scrisă cu sufletul, lucrarea îngemănează trăiri personale, date istorice, referințe culturale exhaustive într-un stil unic.
Cartea este scrisă cu mare talent literar, să nu ne lăsăm înșelați de referințele culturale. Vocația sintezei e dublată de capacitatea autoarei de a prezenta, extrem de clar și succint, informații și stări de spirit, cu caracter personal, alături de mari momente ale istoriei naționale și nu numai. Dacă prezentul e trist și gol, există un refugiu, un „Paradis pierdut”, la care autoarea se raportează cu obstinație și convingere.
Cartea doamnei Mariana Șenilă-Vasiliu poate interesa categorii largi de cititori – de la istorici ai locului și ai marilor momente ale României (momentul Horia, momentul 1848 etc.), în genere, la etnologi, folcloriști, sociologi și scriitorii dornici de inspirație. Alături de cititorii simpli, cuceriți de varietatea informațiilor și stilul cuceritor al autoarei.

O carte despre trecut și prezent. Și viitor. Nu putem merge înainte dacă nu ne cunoaștem, cu adevărat, trecutul. Și dacă nu avem o brumă de patriotism. Un patriotism care d-nei Mariana Șenilă-Vasiliu nu îi lipsește. Aflându-se, în 1988, la Paris, în contact cu marea cultură a lumii, dar și cu ispita de a rămâne, acolo, totuși, autoarea, cu adânci rădăcini în Munții Apuseni, înțelege ceva. Că trebuie să se întoarcă: „Acel ceva care mă copleșea se numea dorul de acasă, dorul de țară, dorul de pământul românesc.”
E cea mai frumoasă declarație de dragoste față de locul originar. O declarație pe care puțini o pot face și susține cu argumente. Oricât și-ar fi dorit libertatea, libertatea de creație, ceva o ținea în loc, dorul de locurile în care s-a născut. Munții Apuseni! La vremea respectivă, un dor puțin lămurit, dar, iată, peste ani, explicitat ca la carte.
Și încă ceva. Doamna Mariana Șenilă-Vasiliu trăiește de zeci de ani la Pitești, fiind o personalitate marcantă a acestor locuri, fiind asimilată Piteștiului. Iată că, prin acest volum, se întoarce la origini, spre cinstea Domniei Sale, făcând o piruetă, cu grație, de neasimilare, afirmându-și independența: „eu sunt din Munții Apuseni!”

Citește și Revista de cultură ARGEŞ împlineşte 55 de ani de la înfiinţare

Articol scris de Jean Dumitrascu

Distribuie!

0 Comentarii

Înaintează un Comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *