# …ce frumoase sînt florile de castan, oare unde a dispărut “pomul care face beţe”, specia de care era plină grădina botanică din Bucureşti, parcă fusese aclimatizat din Italia, în timpul lui Carol al doilea, prieten cu Mussolini? Şi oamenii parcă sînt mai zîmbitori, sărăcia e suportabilă vara, nu-ţi trebuie mare lucru, mai o salată, mai o roşie… în definitiv, cît de mult îi trebuie unui om ca să fie fericit? După 45 de ani, fericirea se defineşte ca lipsă a durerii! Mai am vreo 20 de ani de activitate şi parcă mi-aş dori o încetinire a ritmului cotidian…la nordici, există programe de reconversie profesională pentru persoane de 50 de ani, timpul trăirii şi timpul mărturisirii… parcă m-aş retrage la ţară, cu cărţile mele… ca Machiavelli, cînd îi scria Princepelui – dimineaţa să pierd vremea prin grădină, să încropesc un prînz frugal, apoi, după siestă, să îmi îmbrac hainele bune şi să mă retrag printre cărţi, în compania marilor spirite… Poate că, vreodată, un copil din vecini va începe să-l viziteze pe bătrînul ciudat şi va descoperi cu uimire cotoarele legate în piele, hărţile şi artefactele adunate de-a lungul timpului, din ţări străine… Îi voi arăta stelele prin lunetă şi îl voi învăţa cine au fost romanii… Şi, în timp ce el va răsfoi „Enciclopedia britanică”, eu voi trage din pipă, privindu-l pe furiş… Vise, taică, vise! La muncă!

# ZGUDUIREA TEMELIILOR. În mediul intelectual al economiştilor se vorbeşte din ce în ce mai mult despre ciclurile Kondratiev, perioade lungi conjuncturale, descrise de economişti ca Nicolai Kondratiev (1982-1930) sau Joseph Schumpeter (1883-1950). Concret, s-a observat că, în cei 500 de ani ai istoriei sistemului capitalist, revin periodic situaţii de tip A, în care profitul e dat de producţia materială, industrială, şi situaţii de tip B, în care capitalismul trebuie, pentru a crea în continuare profit, să se financiarizeze şi să recurgă la speculaţie. Apoi baloanele de săpun se sparg pe rînd şi sistemul revine la faza A, a producţiei. Exemplu ultrasimplist – la sfîrşitul secolului al XIX-lea, apare linia de producţie şi fabrica, gen Ford. Faza A. Apoi, fabrica se transformă în societate pe acţiuni şi profitul vine din specularea acţiunilor la bursă. Faza B. Problema e că trecerea dintre ciclurile Kondratiev se manifestă ca o perioadă de haos, de instabilitate, de falimente şi transformări. În exemplul de mai sus, trecerea spre capitalismul post-belic s-a făcut prin criza din anii 30, politicile New Deal ale lui FDR şi aşa mai departe… Şi ce ne priveşte pe noi? Păi criza de acum poate fi, tocmai, intrarea într-o zonă de haos, dintre două cicluri Kondratiev. Departe de a se termina în 2012, zguduirea capitalismului poate dura mult mai mult, pînă vor emerge noi industrii (de exemplu biotehnologiile), noi surse de energie (care să nu încălzească planeta), noi atitudini în faţa muncii şi a profitului. E o zonă în care decidenţii politici nu mai pot controla mare lucru, indiferent cît de pricepuţi sînt, iar viitorul va fi rezultanta acţiunilor individuale. Ce, poate cineva să prevadă în ce direcţii fug termitele dintr-un muşuroi strivit? În aceste condiţii, capitalismul următorului ciclu Kondratiev s-ar putea să fie mult mai dur decît cel de azi (ce-aţi zice de un regim neo-conservator, limitînd drastic drepturile omului?) sau se va prezenta ca o societate mult mai umană, mai fraternă, cam cum gîndea Jacques Attali, sau cum zic ăia din Proiectul Venus – o societate bazată pe resurse.

# CĂTRE  PUNCTUL DE HAOS. Vă interesează viitorul şi schimbarea de paradigmă, legată de anul 2012? Atunci vă recomand “Misterul anului 2012”, o carte apărută recent la editura For You… E o culegere de analize şi eseuri, semnate de autori americani, unii chiar serioşi – doctori în filosofie, oameni de ştiinţă, experţi. Lăsînd la o parte fabulaţiile de tip apocaliptic, “bazate” pe calendarul maya, veţi găsi aici puncte de vedere bazate pe teoria haosului (Ervin Laszlo, director General Evolution Research Group – www.clubofbudapest.ort), sociologie (Corinne McLaughlin, consilier al preşedintelui Clinton) sau budism (Peter Russel, licenţiat în fizică teoretică, psihologie şi informatică). Sigur, nu scăpăm de aberaţiile unui Braden, ăla cu “raza galactică”, dar… Ca să vă incit, iată cîteva idei ale lui Laszlo:
– teoria sistemelor şi teoria haosului dezvăluie faptul că transformarea societăţii nu e un proces întîmplător. În mod obişnuit, transformarea prezintă patru faze majore: faza declanşatoare (cu inovaţii permiţînd transformarea naturii), faza de acumulare (cînd inovaţiile tehnologice modifică relaţiile sociale şi de mediu), intervalul de decizie, atunci cînd relaţiile sociale şi de mediu modificate pun sub semnul întrebării valorile şi viziunile despre lume şi punctul de haos, unde sistemul este extrem de instabil, evoluţia sistemului înclinîndu-se într-o direcţie sau alta.
– odată cu Revoluţia Industrială, omenirea a depăşit faza declanşatoare. Odată cu Revoluţia Informatică, am depăşit faza de acumulare. Acum ne aflăm în intervalul de decizie, precipitîndu-ne către Punctul de Haos.
– Din 2012 (sau un pic mai tîrziu), putem urma calea căderii, în care conflictul şi violenţa iau proporţii globale şi sînt urmate de anarhie. Am încălzit planeta cu un grad, faţă de temperaturile medii ale ultimului mileniu. Calotele glaciare se topesc, gheţarii Himalaiei se topesc – două miliarde de oameni vor rămîne fără apă dulce. Nivelul oceanului planetar creşte. Mii de specii dispar. Strămutări de populaţii sau mari lucrări de îndiguire… Veneţia va fi inundată complet… Petrolul se termină în următorii 50 de ani. Deşertificarea sudului, foamete…
– Sau putem alege calea progresului, adică evoluţia către o nouă civilizaţie. Mai responsabilă cu mediul, cu ceilalţi. Noi energii, noi tehnologii, noi relaţii de producţie. Caritate în loc de profit, responsabilitate în loc de libertate. O formă globală de spiritualitate, un sincretism religios planetar.  Oricum, nu mai merge ca pînă acum… În acest context, criza economică mondială s-ar putea transforma într-o binefacere, dacă va pune în discuţie mecanismul lumii de azi!
(Cristian Cocea)