Marele Basarab I, cel care a dat numele primei dinastii din Țara Românească, a fost nu numai un bun strateg ci și un politician abil. Cu mult înaintea marii bătălii, numită „de la Posada” și care avea să-l facă faimos în întreaga Europă, Ivanco (Ioan) Basarab ducea o politică activă în spațiul sud-dunărean. Pentru consolidarea relațiilor cu Imperiul Bulgar, în 1323 își căsătorește o fiică, Teodora, cu tânărul Ivan Alexandru, nepotul țarului Mihail Asan al III-lea. Tânăra pereche se stabilește la Loveci (Lovcea), unde Teodora începe o vastă activitate culturală, astfel înființând o școală în care se vor traduce manuscrise de la Sf. Munte Athos și de la curtea bizantină. Țarul Mihail Asan al III-lea, dornic să refacă imperiul lui Ioniță Kaloian și Ivan Asan al II-lea, duce o politică agresivă spre sud împotriva Imperiului Bizantin, până în 1329, când bulgarii și bizantinii pun de o alianță împotriva Serbiei. În anul următor, în timp ce bizantinii pătrund dinspre sud în Serbia, țarul Mihail conduce o armată întărită cu contingentele primite de la Ivanco (Ioan) Basarab, domnul Țării Românești, cu tătarii stabiliți la gurile Dunării și cu alanii (iașii) de pe teritoriul Moldovei de azi. Însă, la 28 iulie 1330, la Veljbud (Kjustendil), armata sârbă întărită cu cavalerie grea apuseană atacă prin surprindere armata bulgară, cu care deja încheiase un armistițiu, și o distruge. Țarul Mihail își pierde viața în urma acestei bătălii, se pare asasinat din ordinul lui Ștefan Dușan, viitorul împărat al sârbilor și romeilor. În aceste condiții, pe tronul bulgar este instalat Ivan Ștefan, fiul țarului Mihail și al soției sale, Anna Neda (sora regelui sârb Ștefan Decanski). Noul țar nu era pe placul aristocrației bulgare, fiind considerat o simplă marionetă a regelui sârb. În 1331 condițiile geopolitice se schimbă: bizantinii cuceresc o parte importantă din sudul Bulgariei, în Serbia este detronat Ștefan Decanski de fiul său Ștefan Dușan, iar marele voievod de la Argeș, Ioan Basarab, victorios în fața ungurilor conduși de Carol Robert de Anjou își poate îndrepta privirile către Bulgaria. În aceste noi condiții, aristocrația bulgară de la Curtea din Târnovo organizează o lovitură de stat prin care țarul Ivan Ștefan este alungat, împreună cu mama și fratele său Șișman. Aristocrația bulgară îl va alege ca țar pe Ivan Alexandru, soțul fiicei lui Basarab I, Teodora. Țarina Teodora, fiica lui Basarab de la Arghiș, a rămas în memoria poporului bulgar pentru activitatea culturală intensă și operele caritabile. Viața sa plină de evlavie și aprecierea considerabilă pe care o primea din partea poporului îl nemulțumeau însă pe soțul ei, țarul Ivan Alexandru. Tocmai de aceea în 1345 (sau 1347, după alte surse) divorțează de Teodora și se căsătorește cu o evreică, Sara. Această Sara este botezată în rit ortodox și primește tot numele de Teodora, o încercare subtilă a țarului de a camufla mișcarea sa. Pentru a nu crea o stare conflictuală între Bulgaria și Țara Românească, dar și pentru a-și veghea copiii (doi dintre ei erau asociați la tron), Teodora de la Argeș decide să rămână în Bulgaria, călugărindu-se, sub numele de Teofana, la o mânăstire de lângă Târnovo. De aici va asista, neputincioasă, la moartea de martiri a lui Ivan Asan al IV-lea și a lui Mihai Asan al IV-lea, în bătăliile cu turcii otomani. Despre Mihai s-a spus că nu a murit în luptă, fiind doar rănit și a fost otrăvit de oamenii Sarei-Teodora. Bătrânul țar înțelege că dacă și celuilalt fiu pe care îl avea cu Teodora, fiica lui Basarab, i se va întâmpla ceva rău nu va mai putea evita un conflict cu Nicolae Alexandru, puternicul domn al Țării Românești. Tocmai de aceea îl asociază la tron pe Ivan Strațimir și își trimite fiul la Vidin să conducă acea provincie ce se separase de mai multe ori de Bulgaria. Maica Teofana își va urma fiul, care se va căsători cu fiica lui Nicolae Alexandru, Ana, cu care era văr primar. Sub îndrumarea Teofanei, Vidinul se transformă în capitala culturală a bulgarilor, Ana participând alături de soacra și mătușa sa la activitatea de traducere și copiere de manuscrise. Un document remarcabil al acestei perioade este un florilegiu de vieți de sfinte, un adevărat model de viață călugărească și creștinească, aflat astăzi în Biblioteca Universității din Graz. Din păcate, asupra Vidinului se va abate o altă năpastă, de la miazănoapte de data aceasta. Regele Ludovic de Anjou va cuceri Vidinul și-i va ține prizonieri în Croația patru ani pe Ivan Strațimir și pe Ana, până când Vladislav Vlaicu, noul domn al Țării Românești și fratele Anei, reușește să-i elibereze.
Pentru Biserica Ortodoxă Bulgară, Teodora, fiica lui Basarab I, este Sfânta Cuvioasă Teofana. În aceeași idee, regretatul Î.P.S. Nestor Vornicescu a încercat să o introducă și în calendarul românesc pe această argeșeancă ce a constituit un model de virtute și credință.
Ştefan Dumitrache
Mănăstirea Curtea de Argeş va rămâne închisă în următorii doi ani
Unul dintre cele mai importante lăcașuri de patrimoniu din România, Mănăstirea Curtea de Argeș, a...




0 Comentarii