Port numele lui Ion Nania (Jan, cum i se spunea), cel mai de seamă fiu al Teiului, cel care își lansa cărțile la Academia Română, după 1990, cel care, ca arheolog, la 2 aprilie 1972, în apa din Valea Mozacului din Argeş descoperea un topor confecţionat dintr-o rocă extrem de dură, cu o vechime de peste 4.000 de ani. Profesorul Nania a pus toporul în colecţia sa de obiecte rare, numai că din 2009, după decesul său, toporul a dispărut fără urmă. Marele istoric argeșean a ieșit la pensie ca profesor… suplinitor la Școala Nr. 10 Pitești.
În arhiva mea, fiind un apropiat al istoricului (prieten cu unul dintre bunici, Radu Badea, despre care „Jurnal de Argeș” a mai scris ca soldat, care locuia vizavi de istoric și care a participat la săpăturile de la Teiu), posed și… poezii scrise de istoricul Ion Nania. Inedite. Știu că nu e obișnuit ca un ziar să publice poezii, dar sper că putem face o excepție, în numele unui mare istoric. Poezia datează din 1955, pe când istoricul se afla internat în Sanatoriul Moroeni. Poezia îi e dedicată unui prieten din copilărie, Gică Neagu, un fel de unchi al meu, nerecunoscut de către bunic. Cum a fost copil din flori și Ion Nania. Contează, cred, psihologia!
Citește și Poetul piteştean Călin Vlasie, printre cei mai importanţi scriitori de azi
„Copil din flori”
„Născut din flori și de pripas,
Al tuturor și-al nimănui,
Pe căi răzlețe am rămas
Trăind din mila nu știu cui.
Fără un țel, fără liman,
Sunt zi și noapte călător
Pe valul vieții. Biet sărman
Trăind din mila tuturor.
De pribegie neagră, grea,
În floarea vieții-mi păru-i nins;
Tânăr sunt, dar tinerețea
Ca o cometă-n cer s-a stins…
Pe toți iubesc, dar nu-s iubit,
Căci n-am nici rude, nici părinți
Și traiul meu a fost sortit
Să-l duc în negre suferinți.
Dar vreau să mor și duce-m-aș
Să scap de traiul meu pustiu,
S-ajung o stâncă-n Făgăraș,
Ori floare albă-ntr-un sicriu.”
Din păcate, Ion Nania a ajuns prea devreme o floare albă-ntr-un sicriu, în 2009, condus pe ultimul drum de doar câțiva prieteni (a și fost o iarnă cumplită). Și de tata, care i-a rămas recunoscător toată viața pentru că mâncase o bătaie soră cu moartea de la… Ion Nania (pugilist la „Steaua”, pe vremea facultății), pentru că l-a prins… fumând pe când păștea oile în marginea Pădurii Mozacu…
Citește și Poezie dedicată Crucii lui Mihai Viteazul de la Stoenești, de către un profesor de istorie
0 Comentarii