Colegiul Naţional „Ion C. Brătianu”, prestigioasă instituţie de învăţământ din judeţul Argeş, a luat fiinţă la 6 septembrie 1866, când în Piteşti se deschideau cursurile „celei dintâi clase gimnaziale”, cuprinzând 12 elevi şi un singur profesor, Nicolae Micescu, proaspăt absolvent al Facultăţii de Ştiinţe din Bucureşti, care urma să predea toate disciplinele. Înfiinţarea gimnaziului din Piteşti venea în întâmpinarea „mai multor cereri şi stăruinţe ale cetăţenilor” pe lângă Primăria oraşului, care face demersurile necesare şi obţine aprobarea Ministerului Cultelor şi Instrucţiunii Publice.
Perioada gimnaziului
Între anii 1867 şi 1871, şcoala funcţionează cu primele trei clase, având un număr mic de elevi, iar în anul şcolar 1871-1872, când se înfiinţează şi clasa a IV-a, situaţia gimnaziului se consolidează, Ministerul numind pentru prima dată profesori titulari, recrutaţi prin concurs, pe baza Legii instrucţiunii publice din 1864. Astfel, prin Ordinul nr. 9815 din 18 octombrie 1871, sunt numiţi profesorii: C. I. Ştefănescu (istorie, geografie, franceză), căruia i se încredinţează şi conducerea şcolii, I. Păiş (matematica şi ştiinţele naturale), D. Mirescu (latină – română). Dacă în 1859 oraşul Piteşti avea 7.000 de locuitori, spre sfârşitul secolului va ajunge la 12.000 de locuitori, fapt ce va determina creşterea populaţiei şcolare. Numărul elevilor gimnaziului creşte continuu, ajungând în anul şcolar 1889-1890 la 253, din care 127 numai în clasa I. Sporirea permanentă a numărului de elevi care solicitau intrarea în clasa I a gimnaziului a determinat înfiinţarea, cu acordul Ministerului, a clasei I divizionare, începând cu 1 septembrie 1890. În anul şcolar 1892-1893, structura gimnaziului şi efectivele de elevi sunt următoarele: clasa I (60 de elevi), clasa I divizionară (58 de elevi), clasa a II-a (60 de elevi), clasa a III-a (41 de elevi), clasa a IV-a (28 de elevi). Deşi puţin numeros – în perioada gimnazială nedepăşind niciodată cifra 12 – corpul profesoral se bucură în oraş de un deosebit prestigiu, cum de altfel se bucura şi gimnaziul, cea mai înaltă instituţie de învăţământ din judeţul Argeş. Profesorii gimnaziului fac parte din comisiile de examen la şcolile particulare şi cele pentru ocuparea posturilor de învăţători. Dintre profesorii de mare valoare din perioada gimnaziului (1866-1894), menţionăm pe Eugen Ludwig, doctor în filozofie (cu specialitatea fizico – chimice) al Universităţii din Viena. El a funcţionat la gimnaziu între 1889 – 1893. I. Păiş, profesor de matematică, a lucrat aici de la numire până la pensionare (1869-1900). Toma Trifonescu, licenţiat în drept, profesor de limba română, a condus şcoala între anii 1881 şi 1900. Printre absolvenţii gimnaziului, care au devenit personalităţi marcante ale ţării, se disting generalul Constantin Cristescu, eroul de la Mărăşeşti din 1917, şi pictorul Costin Petrescu, autorul marii fresce de la Ateneul Român, profesor de pictură murală la Şcoala Naţională de Bele-Arte din Lyon.
A purtat numele lui Ion C. Brătianu încă din 1898
Prin Ordinul nr. 4878 din 14 iulie 1894, „la petiţia cetăţenilor piteşteni şi la raportul directorului”, Ministerul a dispus înfiinţarea clasei a V-a, fapt ce marchează transformarea gimnaziului în liceu, procesul continuând şi în anii următori când se înfiinţează succesiv clasele a VI-a şi a VII-a. Până în 1903, şcoala a dat 146 de absolvenţi, iar începând cu anul şcolar 1901-1902, se face trecerea la liceul de opt clase. Numărul elevilor ajunge la 385, iar al profesorilor, la 20. Ministerul aprobă ca, începând cu 1 septembrie 1896, şcoala să fie numită „Liceul Clasic din Piteşti”, iar în februarie 1898, Ministerul face cunoscut că „prin Decretul regal nr. 279 din 26 ianuarie 1898” s-a aprobat ca, pe viitor, aceasta să poarte numele de Liceul „Ion C. Brătianu”. În 1948, după modelul sovietic, denumirea de liceu a fost înlocuită cu acea de „şcoală medie”. Numele unor mari personalităţi istorice, printre care şi Brătienii, sunt trecute la „index”. În anul 1957, Ministerul Învăţământului a aprobat ca şcoala să poarte numele lui Nicolae Bălcescu, iar din septembrie 1965, prin hotărârea Consiliului de Miniştri, este iarăşi liceu. Transformarea gimnaziului în liceu impunea construirea unui local propriu. După multe stăruinţe, la 1 octombrie 1897 se pune piatra fundamentală a localului pentru liceu pe actualul amplasament. Construcţia, realizată din fondurile Ministerului, este gata în toamna anului 1899, când liceul se mută în ea.
Faţada clădirii, decorată cu un mozaic din plăcuţe de aur
Frumuseţea clădirii, a cărei faţadă este decorată cu un frumos mozaic de plăcuţe de aur, a atras admiraţia multor personalităţi, între care şi marele istoric Nicolae Iorga. O preocupare deosebită a Comitetului Şcolar a fost aceea a construirii unui internat pentru elevii din afara oraşului, lucrare începută în anul şcolar 1924-1925 şi finalizată la 31 mai 1936. Noua construcţie ce cuprindea şi o sală de festivităţi, biblioteca şi săli de clasă, a fost distrusă în urma bombardamentului aerian ce s-a abătut asupra oraşului Piteşti în ziua de 6 mai 1944. În anul 1945 a început o nouă construcţie internat, care a fost dată în folosinţă în anul şcolar 1949-1950, iar 1975 s-a terminat construcţia modernă a căminului pentru elevii interni, în vechea clădire fiind amenajate săli de clase. Biblioteca liceului a luat fiinţă prin donaţii. Prin 1878, Paraschiva Ştefan a lăsat prin testament 200 de galbeni pentru a se înfiinţa o bibliotecă în oraşul Piteşti. Biblioteca astfel înfiinţată este încredinţată de Primărie gimnaziului, fiind alcătuită iniţial din 230 de cărţi. Ulterior, ea a crescut prin alte donaţii, dintre care mai importante au fost acelea făcute de Alexandru Vericeanu (5.000 lei, în 1902), Gh. I. Ionescu-Gion (o bibliotecă, în 1905). În 1930 biblioteca număra 8.200 volume. Astăzi ea dispune de 35.000 de volume, dintre care 400 de cărţi vechi de mare valoare.
În 1916, în localul liceului a funcţionat spitalul Crucii Roşii
Odată cu decretarea mobilizării armatei române în anul 1916, în localul liceului a funcţionat spitalul Crucii Roşii, iar după invazia armatelor germane, a rămas în întregime la dispoziţia acestora. Cursurile s-au ţinut în alte locaţii, cu efectivele de elevi şi de profesori reduse. Unii dascăli au plecat pe front. Profesorul Ion Cuţui, directorul liceului, şi Ion Nenciu, secretarul şcolii, au căzut în luptele din anul 1916. După război, se înregistrează o creştere a numărului de elevi şi profesori. Din rândul cadrelor didactice se remarcă, într-o primă etapă din existenţa liceului, Remus Macarie, cunoscut constructor de viori, N.I. Apostolescu, doctor în litere la Sorbona, specialist în literatură comparată, Ion Tutuc, autor a numeroase manuale de aritmetică, geometrie şi algebră, M. Mihăileanu, profesor de literatura română şi publicist, Constantin Albu, profesor de muzică etc. Dintre absolvenţii liceului îi reamintim pe Mihail Ghelmegeanu, profesor universitar, George Ulieru, medic de plasă şi scriitor, Ion Trivale, critic literar, căzut pe front în 1916, Dan Barbilian, (Ion Barbu), matematician şi poet, Ion N. Angelescu, doctor în ştiinţe economice, Armand Călinescu, viitor prim-ministru, Tudor Teodorescu – Branişte, ziarist şi prozator, criticul literar Vladimir Streinu, Nicolae Brânzeu, compozitor, Virgil Tempeanu, profesor universitar, George Vâlsan, savant geograf şi poet, Rudolf Schweitzer – Cumpăna, pictor. (M.I.)
Sursa: colegiulbratia
nu.ro
0 Comentarii