Ioana Dicu, studentă Medicină: „Noi nu am fost făcuţi robi, ne-am făcut singuri…”

# Convorbiri neconvenţionale

# În elita studențimii românești. Zestre genetică ancestrală? Evoluție din generație în generație? Mutație genetică? Contribuție paternă? Hotărâre divină? Ce zici? Ți-ai pus asemenea probleme?
– Ca să răspund la întrebarea despre cum am ajuns să fiu ceea ce sunt, știu că numai lui Dumnezeu îi datorez toate… chiar avem un profesor la facultate care ne-a spus la începutul primul an să nu uităm niciodată că nu suntem cu nimic mai presus decât aceia care pun mobilă prin casă sau gresie sau altele… suntem exact la fel, doar cu mai multe responsabilități. Practic, nu există un clasament al meseriilor, toți suntem egali și doar modul în care ni le facem contează.
# Care este contribuția ta personală? Cât te simți de datoare față de această dotare? Ce ai de gând pe mai departe?
– Contribuția mea personală este una mică… aș fi putut să fac mult mai multe, începând de la mai mult sport. În rest, am încercat să învăț mereu în mod constant. Și da, mă simt datoare față de Dumnezeu… extrem de datoare… cred că oricine ar trebui să se simtă… Cineva spunea că viața este darul Lui pentru noi, iar ceea ce alegem să facem cu ea este darul nostru pentru El… Sper să mă pot ridica la înălțimea așteptărilor. Pe mai departe… ei bine, să mă las în mâna Lui și să învăț să nu fac compromisuri față de nimeni și față de nimic…  Și da, mă mai vreau scriitor, și în sens larg – beletristic, și în sens specific, științific.
# După un șir de succese, ai fost primită în facultatea de Medicină fără examen de admitere. Oricare universitate vestită din Europa sau din America ți-ar fi deschis porțile. Când atâția alții se zbat să ajungă acolo cu cheltuieli, cu eforturi nemăsurate, cu intervenții, tu ai preferat să rămâi pe malul Dâmboviței. De ce?
– Am preferat malul Dâmboviței pentru că eu cred în sistemul medical de învățământ românesc… sper să nu fiu înțeleasă greșit, cred și în sistemul sanitar, spitalicesc, dar ar fi nevoie de multe îmbunătățiri… încă nu am ajuns prin spitale, deci nu pot da un verdict clar aici, dar zvonurile sunt destul de sumbre… până la urmă să sperăm că se vor rezolva toate. În ceea ce privește facultatea, ca să revin, curricula este mai mult decât comparabilă cu ce se face în străinătate… în plus, profesorii sunt foarte competenți și, majoritatea, apropiați de noi… adică avem un sprijin din partea dumnealor. Poate este la fel și în străinătate, poate nu, nu știu… cert este că tot Facultatea ,,Carol Davila” aș alege.

(Prof. Marin Ioniţă)