În filele de istorie  ale neamului şi pământului românesc stau înscrise faptele de arme ale unor viteji fără seamăn. S-a plătit mult prea mult tribut de sânge pentru păstrarea integrităţii şi fiinţei naţionale, pentru dreptate şi echitate socială şi naţională. Printre perioadele zbuciumate ale apărării fiinţei naţionale se află lupta pentru eliberarea Ardealului de Nord cedat Ungariei prin odiosul Dictat de la Viena din august 1940. Pentru eliberarea Ardealului de Nord armata română a plătit cu jertfa celor 58.330 de ostaşi morţi, răniţi şi dispăruţi în perioada 23 august- 25 octombrie 1944. Printre cei căzuţi pe câmpul de luptă se află şi maiorul post-mortem Gheorghe Mihalache, argeşean la origini.

Era învăţător de profesie

Maiorul Gheorghe Mihalache de profesie învăţător s-a născut la data de 19 octombrie 1907 în fosta comună Vâlcele, astăzi Merişani, descendent al unei familii de oameni gospodari ce i-au imprimat copilului cinstea şi dragostea faţă de muncă. După terminarea şcolii primare din comuna natală, au urmat pentru Mihalache cursurile Şcolii Normale Carol I din Câmpulung Muscel, obţinând diploma de învăţător. După absolvirea şcolii, în anul 1928, Gheorghe Mihalache a fost repartizat ca învăţător în comuna argeşeană Sălătrucu. De menţionat că între timp, în perioada 1928-1929, a urmat cursurile Şcolii de ofiţeri de rezervă, fiind avansat la gradul de sublocotenent. În 1931 s-a căsătorit cu Aurelia, fata unui învăţător din comuna Sălătrucu, din acest mariaj rezultând trei fete, Natalia, Lucreţia şi Gheorghiţa. După mai multe convocări pe linie militară, în anul 1939, a fost avansat la gradul de locotenent.

A fost grav rănit la cap pe frontul de est

La declanşarea celui de-al doilea război mondial tânărul locotenent de rezervă Gheorghe Mihalache a fost concentrat la Regimentul 92 Infanterie, participând pe frontul de est cu funcţia de comandant de pluton. După lupte crâncene pentru eliberarea Basarabiei, în 1942, subunitatea şi unitatea de care aparţinea a ajuns la Cotul Donului. De reţinut că în aceste lupte protagonistul nostru a fost grav rănit în zona capului. Pentru faptele de arme a fost decorat cu cea mai înaltă distincţie a statului român, Coroana României, clasa I cu spade. După spitalizarea din spitalele din Odessa şi Chişinău învăţătorul a fost lăsat la vatră, funcţionând ca director al şcolii din Sălătrucu. La declanşarea evenimentelor de la 23 august 1944, când România a trecut de partea forţelor antihitleriste, învăţătorul Mihalache, contrar voinţei familiei, s-a prezentat la Regimentul 92 Infanterie Orăştie plecând cu acesta pe frontul de vest.

A decedat pregătind asaltul final asupra oraşului Carei

Regimentul 92 Infanterie făcând parte din Divizia 9 Infanterie s-a deplasat prin luptă spre nordul Ardealului ajungând în ziua de 23 octombrie 1944 în comuna Tiream din judeţul Satu Mare. Comuna era formată din populaţie majoritară maghiară şi germană, în timp ce românii erau minoritari. După eliberarea acestei comune de către subunitatea comandată de căpitanul Gheorghe Mihalache s-a trecut la pregătirea asaltului final pentru eliberarea ultimei palme de pământ românesc, oraşul Carei. În după amiaza zilei de 23 octombrie când subunitatea se afla în dispozitiv de atac un proiectil tras de către inamic a lovit din plin punctul de comandă unde se afla căpitanul Gheorghe Mihalache, sublocotenenţii în rezervă Octavian Gog din comuna Bobâlna- Cluj şi Gheorghe Negomireanu şi încă doi soldaţi, Ion Drăgoi şi Petre Nămoilă. Toţi cei trei ofiţeri şi cei doi soldaţi au fost sfârtecaţi de schijele proiectilului. În aceste momente grele, trupurile celor ucişi au fost luate de familiile Man şi Horha, români ortodocşi şi înmormântaţi după datina creştină. Astfel că cei cinci au fost înmormântaţi într-o groapă comună. Moartea căpitanului Mihalache a produs multe lacrimi şi durere familiei, părinţilor care erau la acea dată în viaţă, fraţilor, rudelor şi foştilor elevi şi tuturor celor care l-au iubit şi îndrăgit.

În 1978 i s-a construit un mormânt funerar din marmură neagră

De subliniat că după 35 de ani de la tristele evenimente, din iniţiativa unui inimos patriot, în persoana lui Mihai Cadar din comuna Tiream, au fost strânse fonduri şi s-a amenajat un mormânt funerar din marmură neagră în cinstea celor trei ofiţeri ucişi pe câmpul de luptă în cel de-al doilea război mondial. La sfinţirea mormintelor au fost invitaţi toţi membrii familiei Mihalache. Această festivitate s-a ţinut în luna iunie 1978, de ziua eroilor. Tot atunci s-a făcut propunerea ca la 25 octombrie, Ziua Armatei, când se împlineau 35 de ani de la trecerea în nefiinţă a acestor militari să se organizeze o festivitate de mari proporţii la care să participe şi membrii familiei celorlalţi patru militari ucişi. La această festivitate au participat reprezentanţii autorităţilor locale în frunte cu prim-secretarul judeţului Satu Mare. Totodată, a fost prezentă fanfara militară din Satu Mare, corul veteranilor de război, corul Liceului Pedagogic din Carei şi multe alte persoane. Au ţinut scurte alocuţiuni fostul comandant al Regimentului 92 Infanterie, prim-secretarul judeţului, dar şi Lucreţia Rădescu, fiica mijlocie a maiorului Gheorghe Mihalache. La festivitate au participat circa 700 de persoane. Pentru a imortaliza memoria celor cinci eroi un număr de cinci străzi din comuna Tiream poartă numele acestora. Totodată, ei reprezintă pentru comuna Tiream simbolul eroismului, sacrificiul suprem şi veşnici apărători ai gliei străbune. În continuare vă prezentăm un scurt fragment din alocuţiunea Lucreţiei Rădescu, fiica maiorului Gheorghe Mihalache, de la festivitatea menţionată mai sus: „Îmi permiteţi ca în numele familiei fostului maior Gheorghe Mihalache a cărei fiică sunt, căzut eroic la datorie în ziua de 23 octombrie 1944 şi ale cărui oseminte odihnesc somnul de veci în comuna Tiream să vă mulţumesc din suflet pentru strădania ce-aţi făcut-o de a organiza această vibrantă şi emoţionantă festivitate, închinată eroilor patriei. Această festivitate dovedeşte mai mult ca oricând înaltul patriotism şi recunoştinţă, faţă de cei care cu 35 de ani în urmă şi-au dat sacrificiul suprem pentru eliberarea scumpei noastre Patrii de sub dominaţia fascistă…”. De reţinut că redactarea acestui articol a fost posibilă prin directa implicare a colonelului în rezervă Gheorghe Rădescu, ginerele maiorului Gheorghe Mihalache. (M. IONEL)