Web Analytics

Învăţătorii Nicolae Gh. Teodorescu şi Alexandru Valescu din Muşăteşti

de | 7.04.2022 11:37 | Actualitate, Cultură

În cele ce urmează vă vom prezenta două personalități mai puțin cunoscute publicului larg. Este vorba despre învățătorii Nicolae Gh. Teodorescu și Alexandru Valescu din comuna argeșeană Mușătești. De reținut că în această localitate ulița învățător Neacșu, de la limita cu DN 73 C la nord, până în Șețu, se va numi strada învățător Nicolae Gh. Teodorescu, iar axul central al DN 73 C de la limita cu localitatea Domnești, la est, până la limita cu satul Robaia, zona pod peste Vâlsan, se va numi b-dul Alexandru Valescu.

Învățătorul, publicistul, culegătorul de folclor și etnograful Nicolae Gh. Teodorescu

Nicolae Gh. Teodorescu se naște în satul Valea lui Maș la 4 ianuarie 1905. Urmează cursurile primare si gimnaziale la Mușătesti (1912-1919), apoi, pe cele medii, la Școala Normală şi Colegiul ”Alexandru Odobescu” din Pitești (1919-1925). Este învățător la Brătești (1925-1926), Oești (1926-1930), Mansarova-Cadrilater (1930-1940) și Mușătești (1940-1969).

Desfășoară o bogată activitate de cercetare etnografică în toate localitățile în care a activat ca învățător: Oești, Mansarova, Mușătești. Publică o serie de lucrări cu caracter monografic, multe dintre acestea fiind premiate de Academia Română. Colaborează cu reviste de profil: ”Gazeta țăranilor”, ”Izvorașul”, ”Solidaritatea”, ”Opaițul satelor”, ”Caiete folcloristice argeșene”. În toate localitățile în care a activat ca învățător se ocupă de înființarea sau reorganizarea căminelor culturale: Oești (1926), Mansarova (1932), Mușătești (1941).

La Mușătești, în anul 1941, reorganizează Căminul Cultural ”C. Dobrescu-Argeș” și înființează, în cadrul acestuia, în anul 1969, Muzeul satului, într-un moment aniversar, împlinirea a 90 de ani de la înființarea ”Ateneului Central Rural”. Cu acest prilej este amplasat, în curtea Căminului cultural, bustul din bronz al lui C. Dobrescu-Argeș, creație a marelui sculptor Fr. Stork. Bustul lui C. Dobrescu-Argeș, pe care îl admirăm astăzi la Mușătești, a fost așezat, inițial, în anul 1933, la Pitești, în fața clădii Prefecturii Argeș, în timpul guvernării țărăniste, cu prilejul comemorării a 30 de ani de la dispariția lui C.D. Argeș. Instaurarea regimului comunist face ca bustul să fie dat jos de pe soclu. Este recuperat de familia Găleșanu și ascuns în casa de la Mușătești.

Citește și Centrul de radioficare din Piteşti

Nu am fi avut astăzi un muzeu al satului la Mușătești fără truda și ambiția lui Nicolae Teodorescu. Acesta a adunat de prin sat obiecte vechi, piesă cu piesă, incluzând în patrimonial muzeal și elemente componente ale fostei tipografii a lui C. Dobrescu-Argeș și Alexandru Valescu de la Mușătești. Printre lucrările publicate de învățătorul Nicolae Gh. Teodorescu menționăm: ”Înfăptuiri românești: Biserica Neamului de la Mansarova. Monografie”, 1944, premiată de Academia Română, ”Muşăteşti. Altar de lumina”, Ed. Librăria şi Tipografia Artistică, 1947, „Muşăteşti. File de cronică”, Ed. Casa Centrală a Creaţiei Populare, 1969, ”Folclor din Oeşti”, Ed. Centrul de îndrumare a creaţiei populare şi a mişcării artistice de masă a judeţului Argeş, ”Asociaţia folcloriştilor argeşeni „C. Radulescu-Codin”, 1983, premiată de Academia Română, ”Pe Argeş în sus. Oeşti. Din hronicul satului. Monografie”, 1988. Nicolae Gh. Teodorescu se stinge din viață la Mușătești, la 25 noiembrie 1991.

Învățătorul, gazetarul, tipograful și politicianul Alexandru Valescu

Alexandru Valescu se naște la data de 24 aprilie 1861, în comuna Vâlsănești, fiind fiul unei familii de clăcași: Nica Moise din Domnești și Ancuța din Vâlsănești, de unde dobândește numele de Moisescu. Urmează școala elementară (1869-1874) şi Seminarul Teologic (1874-1878) la Curtea de Argeș, unde primește numele de Valescu spre a se deosebi de alți elevi ce purtau numele Moisescu. Termină Seminarul Teologic la 17 ani, nu este hirotonit preot, iar peste 2 ani, în 1880, începe cursurile Şcolii Normale ”Carol I” din București. Termină Școala Normală în 1884, fiind, apoi, numit învățător la Sâmburești (Olt) și Mălureni (Argeș). În 1888 preia postul vacant de învățător al lui C. Dobrescu-Argeș, de la Mușătești, întrucât acesta este ales deputat la Colegiul III electoral. Devine cumnat al lui Dobrescu-Argeș prin căsătoria cu sora acestuia, Chivuca (Paraschiva), fiica preotului Ion Dobrescu.

Citește și „Un surâs în plină vară”, cu Dorin Oancea

Devine, totodată, cel mai bun și apropiat colaborator al lui C. Dobrescu-Argeș în lupta de emancipare a țărănimii, iar după moartea lui Dobrescu-Argeș în 1903, preia frâiele activității tipografice și jurnalistice de la Mușătești. În perioada 1895-1897 urmează cursurile serale ale Școlii Superioare de Științe de Stat din București, absolvind secțiile administrativă, financiară și juridică. Este proprietarul tipografiei unde a fost editată revista ”Gazeta țăranilor” (1892-1931), alături de fratele său, învățătorul Gheorghe Moisescu din Vâlsănești. Tipografia își va avea sediul la Mușătești (1892-1895, 1901-1910), București (1895), Câmpulung Muscel (1896-1900) și Curtea de Argeș (1910-1931).

În 1900 devine proprietar și director al revistei ”Gazeta țăranilor” pentru trei decenii, până în anul 1931, la ultima ei apariție. Este arestat în martie 1907, în timpul răscoalei țărănești, și închis la Penitenciarul Giurgiu pentru 6 luni, sub acuzația de instigare a țăranilor la revoltă. Este eliberat din lipsă de probe. Alexandru Valescu este unul dintre autorii celor trei tentative de reînființare a Partidului Țărănesc de dinainte de Primul Război Mondial (1904, 1906, 1910), act realizat, în cele din urmă, de către Ion Mihalache în anul 1918. După război, în perioada 1919-1922, este ales senator din partea Partidului Țărănesc.

Printre altele, la Mușătești a înființat și condus în 1902 Banca ”Mușătești”, în 1908 Cooperativa ”Masa de Piatră”, Obștea ”Miorița”, Banca ”C. Dobrescu-Argeș” etc. A avut 3 copii, cu toții oameni de valoare: Ion Valescu, avocat, asistent universitar, directorul Liceului ”Enăchiță Văcărescu” din Târgoviște, decedat prematur la 31 de ani, Constanța (Cora) Valescu-Hurmuz, asistent universitar la Catedra de Estetică literară, Facultatea de Litere, Universitatea din București, Emil Valescu, colonel, șef de Stat Major al Diviziei 3 Infanterie. Alexandru Valescu se stinge din viață la 21 noiembrie 1944.
Sursa: Pagina de Facebook a Primăriei comunei Muşăteşti

Citește și Cum era văzut Ion C. Brătianu de către Eminescu (V)

Citește și Cum era văzut Ion C. Brătianu de către Eminescu (IV)

Articol scris de Marius Ionel

Distribuie!

0 Comentarii

Înaintează un Comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *