Ion Iancu Vasiliu s-a născut la 23 iunie 1936, la Piteşti și a decedat pe 8 septembrie 2008, în municipiul Târgu Mureş. Avea, prin urmare, 64 de ani, marea majoritate petrecuţi pe şantierele Argeşului. Se odihneşte veşnic în Cimitirul “Sfântul Gheorghe” Piteşti. Provine dintr-o familie de constructori, tatăl, Constantin, fiind conductor principal pentru amenajarea drumurilor şi podurilor, iar mama, Elena, şefa biroului teritorial.

A fost adjunctul şefului de brigadă la Şantierul 23 Piteşti

Inginerul Ion Vasiliu este absolventul Şcolii Medii de Băieţi Nr. 1, astăzi Colegiul “Ion C. Brătianu”, seria din care a făcut parte (1950-1954) obţinând la Examenul maturităţii rezultate notorii, consemnate în analele instituţiei. Pasionat de ştiinţele exacte, dar practicând şi baschetul, adolescentul Ion C. Vasiliu rămâne, pe timpul liceului, preferatul mai multor cadre didactice. Competiţiile baschetbaliştilor i-au cultivat spiritul de echipă, rigoarea, perseverenţa, calităţi regăsite ulterior în activitatea productivă, responsabilităţi civice, licitarea eforturilor intelectuale ori ca antrenor în domeniu. Notele scrise pe diplomă, precum şi recomandarea expresă a Consiliului pedagogic privind oportunitatea frecventării cursurilor superioare au favorizat accesul absolventului Ion C. Vasiliu, din Piteşti, la Institutul de Construcţii Bucureşti, structură universitară atractivă pentru tinerii acelor vremuri. Consecvent tradiţiei familiale, optează pentru Facultatea de Construcţii Feroviare, specialitatea Drumuri şi Poduri, studii superioare finalizate, prin Examenul de Stat, în iunie 1960. Debutează, conform Repartiţiei Guvernamentale, ca stagiar (1960-1962), la Întreprinderea Construcţii Drumuri Nr. 1, Bucureşti, aparţinând Ministerului Transportului şi Telecomunicaţiilor, activitate continuată pe Şantierul Nr. 14 Ploieşti (1962-1963). S-a transferat, apoi, la Regionala Craiova, Şantierul 23 Piteşti, unde era numit adjunctul şefului de brigadă (1963-1966). Va conduce, efectiv, Lotul Drăganu, organizat în vederea modernizării traseului rutier Piteşti – Râmnicu Vâlcea, numit astăzi DN7/E15A. Ingineria se dovedea promiţătoare şi pasională.

Șef de șantier la realizarea Hotelului “Muntenia” și la clădirea ”Casa Cărții”

Pentru Ion C. Vasiliu consacrarea survine treptat, după angajarea, iniţial, ca inginer-şef adjunct la Trustul de Construcţii Argeş (1 februarie 1966). Traversează, împreună cu specialiştii timpului, perioade care definesc evoluţia arealului nostru ancestral specifice deceniilor 1966-1996, responsabilităţile personale suprapunând, existenţialist, afirmarea şi restructurarea acestei cunoscute unităţi economice a României. După acomodarea amintită mai sus (1966-1967), devine, succesiv, în Piteşti, inginer-şef la: Grupul Construcţii Nr. 2 (1967); Grupul Construcţii Nr. 1 (1967-1968); Şantierul Nr. 2 (1969); Şantierul Construcţii-Montaj Nr. 3 (1969-1974); Şantierul Construcţii-Montaj Nr. 1 (1974-1978); Şantierul Construcţii-Montaj Nr. 4 (1982-1984); Antrepriza Generală Construcţii-Montaj Nr. 4 (1984-1985). Prin reorganizare internă, este promovat directorul Antreprizei Nr. 3 (1985-1990), ulterior directorul Grupului de Şantiere Nr. 3 Argeş (1 iulie 1990 – 1 ianuarie 1991).
Asemenea date, preluate după Carnetul de muncă, Seria T.m. Nr. 140140, aparţinând inginerului Ion C. Vasiliu, ne permit să generăm informaţii istorice privind mobilitatea schemei operative din unitatea complexă amintită, adaptată cerinţelor definitivării, cu precădere, a cartierelor însumând mii de apartamente şi zeci de mii de locuitori. Numele lui Ion Vasiliu este interferat, direct, până în 1990, executării, la Piteşti, a multor edificii emblematice, precum: Hotelul “Muntenia” II/Turnul (1974-1976), investiţie guvernamentală, inaugurare, 30 aprilie 1976, Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură Piteşti-Mărăcineni (1975-1976), Spitalul de Pediatrie Piteşti (1983-1984), Casa Cărţii (1985-1989), Casa Artelor (1985-1990). Adăugăm: blocurile înalte A1-A5, zona centrală Piteşti-Est, având, la parter şi mezanin, spaţiile comerciale “Fortuna”.

Director la SC Apartamentul SA Pitești

În asemenea context, Grupul de Şantiere Nr. 3 Argeş (1990-1991), director Ion C. Vasiliu, se transformă în SC Apartamentul SA Piteşti, structură condusă, ca manager (1991-1997), prin strădaniile aceleiaşi persoane. Inginerul Ion C. Vasiliu este, aşadar, fondatorul noii entităţi, gândite concurenţial. Acumulările anterioare, reevaluarea conlucrării cu subalternii, atragerea tinerilor, introducerea anumitor tehnologii performante, parteneriatele profitabile au favorizat primele bilanţări pozitive, firma Apartamentul rezistând pe piaţă şi în 2016. La 1 aprilie 1997, după aproape patru decenii de prezenţă neîntreruptă la conducerea diverselor şantiere, inginerul Ion C. Vasiliu s-a retras din activitate.

A fost viceprimar al Piteștiului

Cu toate că inginerul Ion C. Vasiliu a fost solicitat pentru responsabilităţi departamentale, va prefera să rămână, statornic, fiul comunităţii natale! Ataşamentul civic i-a fost onorat, special, prin alegerea în funcţia de viceprimar al municipiului Piteşti (1 ianuarie 1978 – 16 noiembrie 1982), preocupările administrative având tangenţă cu profesia tutelară. Încă din anii studiilor liceale a fost preocupat de cunoaşterea spiritualităţii autohtone, fenomenologiei continentale, tendinţelor universaliste. Ca urmare, excursiile familiale, interne sau externe, realizate, de regulă, estival, s-au transformat în documente tematice, concluziile raportându-se, pragmatic, la viaţa Cetăţii. Idealurile inginerului Ion C. Vasiliu au devenit suportul optimismului cotidian!
Sursa: ”Piteşti. Portrete postume pentru prieteni” – Petre Popa