Anul 1944 a fost marcat de un reflux al diviziilor româno – germane sub presiunea maselor de tancuri sovietice. Schimbarea de alianţe de la 23 august 1944 a adus practic o ocupaţie sovietică, reglementată prin Convenţia de armistiţiu din 12 septembrie. Oraşul Piteşti abia îşi revenea de pe urma bombardamentelor produse de aviaţia americană în zilele de 6 mai, 6 iunie şi 4 iulie 1944. Străzile erau pline de craterele produse de bombe şi pentru reparaţii era folosită munca deţinuţilor din penitenciarul oraşului. Numai plata pe luna iulie 1944 se ridica la 140.800 lei.

Tancurile şi alte maşini grele sovietice au distrus străzile oraşului proaspăt reparate

Lucrările de pavare au continuat şi-n lunile următoare, de exemplu pe Bulevardul Eroilor şi pe Strada Smeurei. Imaginea clădirilor era tristă, geamurile şi acoperişurile fiind spulberate de suflul exploziilor. Comenzile de geamuri şi ţigle curgeau către firmele producătoare. Trecerea de partea Naţiunilor Unite îndepărta spectrul bombardamentelor şi viaţa părea să reintre în normal. Normalitatea însă a durat doar până la începutul lunii septembrie. Autorităţile locale au primit ordin să întâmpine cu pâine şi sare forţele sovietice aliate, dar comportamentul acestora în drumul spre Berlin era deosebit de brutal. Tancurile şi alte maşini grele au distrus străzile oraşului proaspăt reparate. Au apărut făgaşe mari, făcând circulaţia imposibilă. Pentru limitarea pagubelor din domeniul infrastructurii, au fost montate rapid indicatoare în limba rusă şi au fost instituite patrule pe principalele străzi de afluire (Tache Ionescu, Eremia Grigorescu). Posturi fixe având interpreţi de limbă rusă au fost stabilite la toate barierele oraşului. Primarul Ion Steriopol, din proprie iniţiativă sau la indicaţiile autorităţilor centrale, a luat toate măsurile necesare pentru a nu provoca tensiuni inutile cu trupele sovietice. Un ordin din 9 septembrie 1944 al Prefecturii Argeş menţiona că toate cărţile cu caracter naţional-socialist şi fascist să fie eliminate din librării. Intrau sub incidenţa ordinului şi operele traduse din limbi străine. Operaţiunea de epurare a cărţilor s-a intensificat în lunile următoare şi după instaurarea guvernului Petru Groza (6 martie 1945).

Urbea de pe Argeş era deja lipsită de hrană în ziua de 8 septembrie 1944

Bombardamentele aeriene americane au impresionat prin forţa de distrugere, dar s-au produs rar şi au afectat îndeosebi oraşul Piteşti, centru feroviar pe unde se scurgeau produsele strategice necesare armatei germane. Războiul era departe. Viaţa părea normală şi doar listele cu victime şi refugiaţii aminteau de luptele crâncene din Moldova. Sosirea trupelor sovietice a însemnat întreruperea fluxului de alimente şi începutul procesului de sărăcire rapidă a românilor, exterminarea prin înfometare nefiind prea departe. Urbea de pe Argeş era deja lipsită de hrană în ziua de 8 septembrie 1944, la doar câteva zile de la primirea sovieticilor, ţăranii temându-se să mai iasă pe drumuri cu produsele alimentare. Era o adevărată ruletă rusească mersul pe arterele principale. Poliţia constata cu îngrijorare că lipsesc mălaiul, pâinea şi cartofii, adică produsele de bază din meniul românului de rând. A apărut firesc specula din partea celor care mai îndrăzneau să vină la piaţă şi se impunea schimbarea mercurialului pentru a limita fenomenul inflaţionist. Cererile administraţiei sovietice au fost îndeplinite rapid, dar calitatea vieţii oamenilor a scăzut exponenţial. Primarul Petre Năstăsescu cerea prin adresa 3208/21 mai 1945 Prefecturii Argeş cel puţin 20 de vagoane de grâu având în vedere situaţia gravă a oraşului. Sleirea rezervelor de cereale din depozitele oraşului l-a determinat pe edil să ceară ajutor folosindu-se şi de faptul că era conducătorul filialei locale a partidului comunist. Carnea era sub un regim strict controlat de autorităţi pentru a satisface cererile sovietice. Decizia ministerială cu numărul 1982 din 9 februarie 1945 stabilea că tăierile clandestine constatate trebuie reprimate imediat şi carnea confiscată, primarul fiind responsabil în caz de slăbiciune.

Arestaţii urmau să intre în lagărul de la Piteşti în pur stil stalinist

Lipsurile de tot felul au dus în mod firesc la comentarii la politica aliaţilor şi a statului român. Ordinele de la Bucureşti soseau nemiloase precum lama unei ghilotine. Jandarmii primeau ordinul circular numărul 132 din 12 ianuarie 1945 care stabilea: „Faceţi investigaţii drastice prin informatori bine recrutaţi pentru a descoperi pe cei care vorbesc contra armatei roşii”. Orice neglijenţă în serviciu urma să fie pedepsită. Duritatea noului regim ieşea la iveală prin arestări masive. Primii vizaţi au fost legionarii încă din septembrie 1944, vinovaţi de orice. Ordinul nr. 3742 din 13 septembrie 1944 al Legiunii de Jandarmi Argeş stabilea categoriile ce urmau să fie ridicate imediat: căpetenii de frunte, condamnaţi la pedepse grele şi cei care s-au reabilitat pe front, dar încă periculoşi. Apărea o nouă categorie: cei ce trebuie izolaţi pentru a nu mai putea face vreo mişcare politică. Măsura era pur totalitară, adică apărea noţiunea de duşman prezumtiv. Arestaţii urmau să intre în lagărul de la Piteşti în pur stil stalinist. Dacă în regimuri normale, deţinuţii primesc totul de la stat, acum urmau să vină cu saltele, pături, haine şi veselă. Se asigura înzestrarea locului de detenţie prin contribuţia celor arestaţi. Oamenii legii erau aspru pedepsiţi dacă nu-i prindeau pe colportori. Astfel, şeful de post din Teiu a primit patru zile de arest pentru că a dat note informative prăpăstioase şi fără să-i prindă pe colportori. Iar legionarii erau trecuţi în capul listei persoanelor vinovate. Se considera că îi sfătuiau pe săteni să ascundă alimentele fiindcă anii 1945 şi 1946 vor fi foarte slabi din punct de vedere agricol. Documentul era primit la Deduleşti în ziua de 1 martie 1945 şi se recomanda prinderea celor ce reuşeau să-i convingă pe cei naivi dintre săteni. (M.I.) Sursa: historia.ro