La finalul lunii octombrie 2018, soția inginerului silvic Sever Pahonțu, fosta judecătoare Gabriela Pahonțu, președinta Judecătoriei Curtea de Argeș, a acceptat să vorbească despre infernul la care a fost supus acesta în cadrul serviciului de la Direcția Silvică Argeș, sub conducerea lui Armand Chiriloiu. Regim sancționatoriu halucinant, ca urmare a neintervenției ing. silvic Sever Pahonțu la soția sa, președinta Judecătoriei Curtea de Argeș, pentru „optimizarea” dosarului în care a fost condamnată la închisoare cu executare Alina Chiriloiu, soția directorului Armand Chiriloiu.
Inginerul silvic Sever Pahonțu, soţul ei, mort în final de cancer datorat stresului, a fost supus unor tratamente umilitoare și multor alte abuzuri. De ce? Fosta judecătoare Gabriela Pahonţu a declarat că autorităţile nu au avut nicio reacţie la dezvăluirile tragice făcute de soţul său, ing. Sever Pahonţu: „Nu cred că prescripția urmăririi penale a împiedicat autoritățile să sesizeze organele judiciare!”
Reamintim că ing. silvic Sever Pahonțu, ajuns în condiția efectivă de muribund, a scris un memoriu prin care a adus această situație la cunoștința autorităților publice, RA Romsilva, Consiliul Judeţean și Prefectura Argeș, fără nicio reacție din partea acestora până în ziua de azi.
Șeful de la Silvic ne cere iar „Drept la replică”
Marți, 3 septembrie, directorul Armand Chiriloiu ne-a solicitat să publicăm un nou „Drept la replică”, cerându-ne, în numele instituției „Direcția Silvică Argeș”, să oprim această campanie de presă, publicată sub genericul „Îl are pe conștiință directorul Armand Chiriloiu pe inginerul silvic Sever Pahonțu?” În mod voit, credem noi, dle director Chiriloiu, faceți o confuzie: Nu Direcția Silvică Argeș l-a omorât pe inginerul silvic Sever Pahonțu, ci oameni, funcționari publici, cu nume și prenume, care nu trebuie și nu vor fi ascunse sub falsa motivație a protecției datelor personale.
Lasă că acest drept la replică a fost trimis marți în jurul orei prânzului, când „Jurnalul” era, în mare măsură, pregătit pentru apariția în ediția tipărită de a doua zi, dar asta nu ne surprinde; nu e prima oară când dl Chiriloiu procedează astfel. Și lasă că „replica” șefului de la Silvic ne-a fost remisă în format PDF, nu Word, astfel încât o eventuală publicare a acesteia să necesite timp de culegere și corectură, în condițiile presiunii timpului; și asta intră în obiceiul „casei”, ca să zicem așa. Să credem că nu știe cum funcționează presa. Trecând peste aceste aspecte, realmente deranjante în munca de facere a unui ziar, directorul Direcției Silvice Argeș apelează din nou la clișeele sale, spunându-ne că scriem aceste articole „cu încălcarea cu intenție, cu bună știință a oricărei reguli de deontologie jurnalistică și a oricărei limite a liberei exprimări”. Și ca să pară mai convingător, ne „reamintește” 5 (cinci) norme obligatorii din Codul Jurnalistului, de care noi trebuie să ținem cont când scriem articolele.
Nu apreciem solicitarea ca pertinentă
„Întâmplător”, pentru că facem presă de mai bine de trei decenii, acest Cod al Jurnalistului, publicat în Monitorul Oficial („Jurnalul de Argeș” fiind nominalizat, printre alte instituții de presă), face parte integrantă din Regulamentul intern. Știm, prin urmare, că datoria noastră e să publicăm adevărul, să informăm corect publicul, să verificăm informațiile din surse credibile, să nu prezentăm opiniile drept fapte, să respectăm prezumția de nevinovăție etc. Mai știm, de asemenea, că profesiunea noastră, de jurnalist, este liberă și independentă, în concordanță cu principiile dreptului la liberă exprimare și ale dreptului la informație enunțate de Declarația Universală a Drepturilor Omului, de CEDO și de Constituția României.
În acest context, noi, jurnaliștii, avem dreptul la opinie și ne-o exprimăm, asta este, d-le Chiriloiu. Iar în baza articolului 10 al Codului Deontologic al Jurnalistului – care spune, printre altele, că „Dreptul la replică se acordă atunci când cererea este apreciată ca pertinentă” - noi nu vă acordăm acum acest drept, pentru că solicitarea dv. nu este pertinentă! Da, ne deranjează foarte mult, d-le Chiriloiu, când spuneți că prin această campanie „perseverăm într-o șaradă” pe care o prezentăm opiniei publice „sub falsa intenție de informare”. Ne deranjează când spuneți că această campanie e realizată „doar din dorința de a terfeli imaginea unor instituții și a unor persoane care le reprezintă în spațiul public și dorința de a arunca tot felul de acuze”. Ne deranjează când spuneți că dăm verdicte și ne „erijăm” în instanță de judecată.
Aflarea adevărului ar trebui să fie în interesul tuturor
Așa cum am mai scris, căutăm în continuare să aflăm dacă memoriul, tulburător și acuzator, al inginerului silvic Sever Pahonțu – pe care l-am publicat integral în ediția trecută - a fost înaintat organelor abilitate să cerceteze faptele. Până acum am aflat că acest memoriu, precum și documentele care l-au însoțit au fost topite („la termen”) din arhivele Prefecturii și Consiliului Județean Argeș, acolo unde fuseseră depuse de denunțătorul inginer silvic Sever Pahonțu. Nimeni însă nu ne spune ce rezoluție au primit aceste documente, dacă au fost redirecționate către instituțiile competente, ori dacă acestea – dați-ne voie să luăm în calcul, ca ipoteză – nu cumva au fost făcute… dispărute. Vrem să știm, în concluzie, ca avertizor public, dacă instituțiile statului și-au făcut datoria, fiindcă, altminteri, ar fi foarte grav. Ar însemna că instituțiile statului nu funcționează! Or că, poate, sunt părtașe cu făptuitorii, fapta penală numindu-se „omisiunea sesizării”! Mai vrem să știm, tot în calitate de avertizor public, dacă instituțiile statului își vor face datoria. Toate acestea nu pot fi numite „șarade”, d-le Chiriloiu. Interesul nostru, ca jurnaliști, dar și al dumneavoastră, ca director al Direcției Silvice Argeș, este aflarea adevărului în legătură cu acest memoriu. Sau ar trebui să fie!
De ce petiţie, şi nu denunţ?
Până acum, singurul înalt funcționar public care a încercat să afle câte ceva în acest caz este, așa cum am spus, prefectul Dragoș Predescu. Acesta caută încă posibile „urme” ale respectivului memoriu, înregistrat la Prefectură (cu nr. 940/05.08.2016) ca petiție, nu ca denunț. De ce? – l-am întrebat.
„Pentru că denunțurile se fac la Parchet. Ar fi putut fi un fel de denunț, dar la noi e înregistrată ca petiție, că petiție intră. Orice memoriu este considerat petiție. După aia o transmit, dacă o transmit, unde o transmit… Eu nu o pot încadra ca denunț, că nu sunt organ de anchetă penală sau de cercetare” – ne-a spus Dragoș Predescu.
Vă reamintim că la întrebarea noastră „Dacă se va descoperi, totuși, că aceste documente nu au fost trimise organelor competente, ce datorie aveți ca prefect?”, Dragoș Predescu a declarat: „Să spunem că mâine primesc un memoriu de genul acesta - legea mă obligă ca eu să-l redirecționez către instituțiile competente”.
D-le prefect, ați demonstrat că aveți curaj. Și, totuși, rămâne întrebarea: de ce în instituția pe care o conduceți nu se găsesc documentele referitoare la inginerul silvic Sever Pahonțu sau „urmele” acestor documente?
0 Comentarii