# Afirmă Matei Varodi, directorul interimar al Teatrului Al. Davila
De câteva săptămâni, director interimar la Teatrul Al. Davila este regizorul Matei Varodi, după ce fostul director Sevastian Tudor s-a retras. Am realizat zilele trecute un interviu cu Matei Varodi, cel care colaborează de 23 de ani ca regizor cu teatrul piteștean.
# Care a fost cel mai frumos moment din cariera dumneavoastră de regizor?
– Cel mai frumos moment este seara fiecărei premiere. Momentele importante din meseria noastră sunt acelea care pentru prima dată se naște un copil nou, un nou bebeluș. Anul acesta se împlinesc 40 de ani de cand am absolvit Facultatea de Teatru la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografie ”I.L. Caragiale”. De 25 de ani sunt aici în Pitești și mi-am legat cariera de Teatrul Al. Davila și de colectivul de artiști de aici. Nu a fost un singur moment important, ci foarte multe, asta profesional.
# Cum vedeți la ora actuală teatrul de provincie?
– Este o categorisire ușor nedreaptă, ce înseamnă teatru de provincie? Există teatru bun și teatru prost. Există spectacole cu mentalitate provincială și în Capitală, așa cum există și spectacole foarte bune în așa-zisa provincie.
# Care a fost cea mai dificilă piesă de teatru pe care ați regizat-o?
– Fiecare spectacol, fiecare piesă își are destinul ei. Unele spectacole se nasc mai ușor, altele se nasc mai greu și din experiența mea spectacolele care se nasc mai greu au și viața cea mai lungă. Sigur că așa țin foarte mult la spectacolele care, ulterior au fost apreciate nu numai de public, ci și de diverse jurii în care spectacolele mele s-au prezentat. Aș putea menționa aici două spectacole care pe mine m-au umplut de bucurie și anume „Europa – aport, viu sau mort ” de Paul Cornel Chitic, care a fost premiat la „Colocviul Tinerilor regizori” sau „Moscheta” de Angelo B. Ruzzante, care de asemenea a fost premiat la o altă ediție a aceluiași festival al regizorilor și care era una dintre cele mai dure și mai importante competiții naționale legată de profesia noastră.
# Aveți vreo întâmplare mai amuzantă din timpul regizării unei piese?
– Sunt foarte multe, am să vă povestesc un lucru nostim legat de perioadele care îl pasc pe regizor în perioada de documentare. Momentan un text al cărei autor era o doamnă medic cercetător și care presupunea în intriga piesei, că una din surori îi pune celeilalte un întreg flacon de Nitroglicerină într-o halbă de bere. Sora bea și se presupunea că moare. Nu am avut de lucru, pentru că eram nelămurit ce efect poate avea și ca să mă documentez merg într-o farmacie din Pitești, respectos o întreb pe doamna farmacistă ce s-ar întâmpla dacă cineva pune un flacon de Nitroglicerină într-o halbă de bere și altcineva ar bea aceea bere. Aceasta s-a uitat dintr-o dată la mine foarte alarmată, doamna farmacistă m-a întrebat precipitată când s-a întâmplat și unde și cu cine, iar eu nu am avut de lucru și i-am răspuns că e doar o ipoteză de lucru, după care a dispărut într-o cameră alăturată, s-a deschis ușa, am văzut-o vorbind la telefon, bănuiesc că anunța pe cineva că un nebun vrea să cumpere acele pastile să facă năzdrăvănii. A fost tare amuzant.
„Nu aș fi acceptat să devin director la teatru fără acordul soției mele”
# Cum ați reacționat atunci când ați aflat că veți fi dumneavoastră director interimar al Teatrului Al. Davila?
– Sigur am apreciat faptul că s-au gândit la mine, asta însemnând că îmi apreciază munca depusă de mine, calitățile mele și profesionale, dar și cele umane. Dar eram conștient pe de altă parte de o responsabilitate mult mai mare, pe care mi-o asum. Atunci am cerut un răgaz de gândire, de consultare cu soția mea și în cele din urmă și soția mea a acceptat să mă înham la munca aceasta, pentru că fără ajutorul și înțelegerea ei s-ar fi creat probleme de comunicare în familie și cu siguranță că discuția de astăzi nu ar mai fi avut loc.
# Cum comentați ce s-a întâmplat anul trecut cu privire la scandalurile repetate referitoare la concursul pentru postul de director artistic?
– Nu a fost niciun scandal. S-a organizat un concurs, s-au prezentat candidații, s-au luat notele care s-au luat și s-a încheiat concursul. Acum în condițiile în care viitorul director va fi un profesionalist, un om cu studii teatrale și care câștigă concursul pe baza unui proiect profesionalist, ideea cu directorul artistic mi se pare inutilă. Mai degrabă i-ar trebui viitorului director un director adjunct care să preia o parte din corvoada administrativă, pentru că sensul instituției îl dă cel care câștigă concursul.
Interviu realizat de Alina Şain
0 Comentarii