Web Analytics

Iarna vrajbei noastre

de | 25.01.2012 22:47 | Opinii

După aceste zile cuprinse de proteste populare, cred că se pot desprinde anumite concluzii de bun-simț, asupra cărora merită să cădem cu toții de acord, indiferent de orientări ideologice, diferențieri sociale și interese personale. Asumate apoi de forțele politice, aceste concluzii pot deveni semințele unei primăveri naționale, ce se naște din iarna vrajbei noastre.
# Într-o democrație, protestele sînt legitime și nu pot fi reprimate decît dacă se transformă în altceva – violență, vandalism, jaf. Așadar, oricine este liber să protesteze, iar intimidările de orice natură trebuie observate și pedepsite. Aici intră o gamă largă de acțiuni, de la amenințările cu pierderea serviciului pînă la acțiunile nejustificate ale forțelor de ordine.
# Într-o democrație, Puterea trebuie să țină cont de protestele cetățenilor, oricît ar fi de puțini. Nu există o masă critică a protestului. A ține cont de proteste înseamnă a discuta revendicările protestatarilor, a căuta formule de consens social, a consulta populația asupra soluțiilor găsite, a renunța la măsurile voluntariste. Dacă nici una dintre soluțiile de mai sus nu stinge protestul, atunci Puterea trebuie să își depună mandatul în mîinile celor care i l-au încredințat și să se recurgă la alegeri anticipate. Alegerile sînt o supapă de eliminare a tensiunilor sociale, mai de preț decît costurile procesului electoral.
# Într-o democrație, Opoziția este liberă să folosească valul protestelor populare, pentru a cîștiga, la rîndul său, puterea. Dar o poate cîștiga numai la vot, lăsînd cetățeanul să judece dacă merită. Altfel, ieșim din paradigma democratică și vorbim, după caz la caz, de lovitură de stat, complot de palat, revoluție, preluare militară a puterii.
# În reflectarea protestelor populare, mass media trebuie să separe net informația de comentariu, păstrînd, pe cît posibil, un echilibru al relatărilor.
Asta a fost teoria, ideile desprinse din Olimpul politologiei. Dar noi, dată fiind failibilitatea condiției umane, nu vom construi niciodată o societate perfectă. Trăim după principii, într-o lume perfectibilă. Așadar, să cădem de acord măcar că:
# Protestele de stradă din ultimele zile reflectă o stare de nemulțumire, avînd cauze dintre cele mai diverse. Înlocuirea dr. Arafat și noua lege a sănătății au fost doar declanșatorul unei bombe complexe. Protestatarii sînt nemulțumiți de nivelul de trai, de lipsa perspectivelor profesionale, de slaba calitate a serviciilor publice (sănătate, învățămînt), de polarizarea societății românești în săraci și bogați, de pierderea controlului asupra resurselor naționale (Roșia Montană), de nivelul fiscalității (taxa auto), de stilul de comunicare al Puterii. Alții vor, pur și simplu, adrenalină, pe care și-o procură în ciocnirile cu forțele de ordine (cazul huliganilor din galerii). În viziunea protestatarilor, există un vinovat comun – președintele Băsescu. Această reprezentare socială a fost generată, mai mult sau mai puțin justificat, de rolul asumat de președinte – principalul decident, principalul vector de comunicare.
# Prin natura lor, revendicările sînt complexe și contradictorii. Ele nu îmbracă o haină politică, dar rezolvările lor trec prin politică. Rezolvările vor fi totdeauna parțiale – important e ca problemele să nu fie ignorate și să se găsească soluții. Ca și viața, nici una dintre soluții nu va fi definitivă. Guvernarea este un proces, o ajustare, o creștere și o curgere. Încrederea în guvernanți se erodează mereu, de aceea se organizează alegeri – pentru ca națiunea să nască alți lideri. Ideea că românii nu mai au încredere în nici un politician este o exagerare. Chiar de-ar fi așa, tot e nevoie de consultarea populației. Strada n-are, la această oră, un lider. Nici n-ar putea să aibă, ținînd cont de cele spuse înainte. Însă cererile ei se vor regăsi în viitoarele oferte politice.
# În fața protestelor, Puterea a rămas descumpănită și a tăcut. Cine s-ar fi așteptat ca românii să iasă în stradă iarna, la trei ani de la declanșarea crizei? Apoi a început să tragă de timp, retrăgînd proiectul legii sănătății, aducîndu-l înapoi pe dr. Arafat. Premierul Boc și ministrul Baconschi promit dialog, se așteaptă și o sesiune extraordinară a Parlamentului. Ordinea a fost restabilită, parțial, prin intervenția forțelor de ordine. Probabil că, la biserica din Cotroceni, se fac slujbe speciale pentru vreme rea. Probabil că, la bisericile secrete, se catehisesc agenți provocatori care să spargă demonstrațiile. Am mai văzut de-astea, inclusiv contra-mitinguri, pe vremea lui Ceaușescu și a lui Iliescu. Orga manipulării media a început să cînte, de la registrul minor al discreditării manifestanților (ciumpalaci, marginali etc.) pînă la cel major al vinovăției colective (toată clasa politică e o apă și-un pămînt). La noi, ca și aiurea, nimeni nu pleacă de la putere de bunăvoie.
# La rîndul ei, Opoziția simte vîntul în pînze și e mai vocală ca niciodată. Atitudine legitimă dar insuficientă – ca să convingă, trebuie să comunice în ce fel răspunde ea la cererile străzii. Și cu ce mijloace. Nu îi este permis să instige la violență, dar poate cere alegeri anticipate. Toată chestiunea se va tranșa în Parlament, așa cum e normal. Din stradă, bătălia se va muta în cadrul democratic. Desigur, mă îndoiesc că vom asista la anticipate. Actuala majoritate nu se va sfărîma atît de ușor, mai ales că sînt și alte căi de acțiune – o remaniere guvernamentală, chiar un guvern de tehnocrați, pînă și renunțarea la comasarea alegerilor. Dar, dacă totul rămîne la fel ca pînă acum, nu cred că nemulțumirea din stradă se va stinge. Cu riscurile de rigoare.
Cristian Cocea

Articol scris de Jurnalul de Arges

Distribuie!

0 Comentarii