# Haiducul din Arefu. Un rapsod al cântecului popular argeșean a reușit să îi impresioneze pe parlamentarii europeni de la Bruxelles. Nu doar pe cei români, ci mai cu seamă pe cei străini, care și-au manifestat interesul într-un mod cât se poate de evident față de frumusețea cântecelor sale, dar și pentru talentul său. Este vorba despre interpretul de muzică populară Grațian Bădescu, coordonatorul grupului vocal „Haiducii vlădicii”.
De la solzul din copilărie, la cobza de la maturitate
Povestea rapsodului popular începe la Arefu, la poalele munților Făgăraș, unde, în urmă cu 52 de ani, într-o familie de muzicieni, profesoara de muzică Angela Bădescu, l-a adus pe lume pe micul Grațian. „Tata a fost directorul școlii din Arefu vreo 40 de ani. Mama a predat muzică la școală și de la dumneaei am moștenit eu talentul. Am participat la serbările școlare tot timpul, pentru că mama organiza, așa cum era la vremea aceea, serbări școlare la fiecare încheiere de trimestru, la fiecare sărbătoare națională, la fiecare terminare de an școlar.”, își amintește domnul Bădescu, suflând praful de pe sipetul cu amintiri. La vremea aceea, mai văzând la unul, mai învățând de la altul dintre copii, a deprins măiestria cântatului din solz, dar și din frunză, pe care le-a completat armonios cu vocea. „Noi, copiii, am învățat unul de la celălalt. Eu am învățat de la cei mai mari decât mine, când aveam vreo 10-12 ani.” De fapt, cel de la care a învățat ducea mai departe o tradiție de familie, moștenită de la mama sa, care înființase un grup de solzari de care, după moartea ei, s-a ocupat tatăl său. Iar el, la rândul său, nu doar că a dezvoltat talentul moștenit de la mamă, ci l-a transmis și fiicei sale, care a învățat și ea să cânte din acest instrument popular inedit. Pasionat de muzica populară veche, Grațian Bădescu s-a apucat de studiat cobza, chiar dacă este vorba de un instrument muzical care a ajuns să se găsească foarte rar și la fel de rar se găsește și un dascăl pentru un astfel de studiu. O cobză veche, despre care spune că are mai bine de trei decenii, este instrumentul muzical care îl preocupă acum și căruia se ambiționează să îi deprindă meșteșugul cântatului. Pentru asta l-a ajutat și „nea Dicu” din Câmpulung, un violonist bătrân care cânta și la cobză, dar care, nu de mult timp a murit, la aproape 80 de ani.
„Domnule, am și eu mustață, învață-mă să cânt.”
În urmă cu aproape doi ani, Grațian Bădescu a fost unul dintre principalii poli de atracție la Bruxelles, la sediul Parlamentului European, în cadrul unei delegații argeșene de artiști populari, europarlamentari români și oficialități ce au participat la un spectacol de folclor, meșteșuguri populare și artă culinară tradițională românească, pe durata a două zile. „Am avut cu noi Magiunul de Topoloveni, am avut toate brand-urile noastre, brânza de burduf, țuica de Ștefănești, mere de la Mărăcineni, miere, tot felul de produse, inclusiv produse preparate și semipreparate: salamuri, brânzeturi. A fost acolo un festin deosebit. De fapt, noi argeșenii am reprezentat o atracție deosebită.
Era un hol de sticlă imens și tot Parlamentul European s-a strâns acolo. Masa era întinsă. Am avut și țuică și pălincă și vreo câțiva europarlamentari chiar euforizați, după câteva înghițituri de pălincă. Au început să joace cu noi, au încins sârbe, hore și s-au nimerit pe acolo și câțiva reporteri japonezi.”, își amintește amuzat Grațian Bădescu. Râzând, artistul povestește cum europarlamentarii străini l-au privit și ascultat cu uimire cântând din solz, fără a reuși să-și explice niciunul performanța prin care face muzică din acele sunete stranii și minunate scoase din cobză și solz. Rapsodul argeșean le-a răspuns pe loc europarlamentarilor curioși că le scoate din mustață. Cum domnul Grațian Bădescu are o mustață într-adevăr haiducească, unul dintre admiratorii săi europarlamentari l-a rugat: „Domnule, am și eu mustață, învață-mă să cânt.”
„Primarul Boțârcă mi-a zis să-i opresc un loc printre haiduci”
Solist la Ansamblul „Dorul”, colegul său Emil Antohi, directorul Casei de Cultură din Topoloveni, i-a propus lui Grațian Bădescu să constituie un grup vocal bărbătesc în Topoloveni, de care să se ocupe personal, mai ales că avea și experiența necesară. „Am considerat asta ca pe o provocare, mai ales că eu aveam experiența constituirii unui asemenea grup la Curtea de Argeș, „Rapsozii Argeșului”, grup care însă s-a cam plafonat, asta și din cauza dezinteresului autorităților de-acolo.”, mărturisește interpretul de muzică populară. „Șocul meu a fost când m-am dus la Topoloveni și am văzut că toți sunt preoți. Toți bărboși, toți oameni zdrahoni…”, își amintește domnul Bădescu despre prima sa impresie când i-a cunoscut pe cei care aveau să formeze ansamblul popular. Încântat și, deopotrivă, entuziasmat de calitățile vocale ale noilor săi colaboratori, a stabilit împreună cu ei un repertoriu de cântece populare vechi și o costumație adecvată timpurilor în care aceste piese, mai puțin cunoscute contemporaneității, au luat naștere. Numele ansamblului, cel de „Haiducii vlădicii”, a fost ideea unuia dintre membri. „Vlădica era mai marele preoților”, explică Grațian Bădescu, iar denumirea de haiduci provine de la specificul haiducesc al repertoriului ales. Abia apăruți „pe piață”, totuși „haiducii vlădicii” au reușit să-l entuziasmeze atât de mult pe primarul Gheorghiță Boțârcă, din Topoloveni, încât edilul deja visează la un loc în cadrul ansamblului folcloric. „Domnul primar Boțârcă a avut un mare aport la constituirea grupului acesta, chiar ne susține foarte mult și chiar a spus că vrea să participe și dumnealui. Mi-a zis să-i oprim un loc. Are aptitudini vocale, așa că… Oricum, îi rămâne deschisă portița pentru a intra în grupul „Haiducii vlădicii”.”, spune Grațian Bădescu, coordonatorul ansamblului din Topoloveni. Debutul în fața publicului a avut loc cu ocazia Zilelor orașului Topoloveni, au urmat apoi Festivalul „Carpați” și Focul lui Sumedru, de pe 24 octombrie, unde piesele cântate de grupul de haiduci în sutană au fost primite cu ropote de aplauze.
„N-aș fi crezut niciodată să mi se îndeplinească visul”
În prezent, rapsodul s-a oprit pe Valea Vâlsanului. Sorții favorabili l-au trimis acolo, tot pentru a-și urma vocația artistică. Un grup de copii talentați, care au format un ansamblu de țiterași, sunt acum discipolii lui Grațian Bădescu. Ei au devenit elevii maestrului la disciplina educație muzicală. Fiicele rapsodului popular au urmat și ele o carieră tot artistică, însă au urmat arta cinematografică. Soția este cea care are grijă de artiști, spune domnul Bădescu, adăugând că doamna sa este singura din familie care nu a urmat calea artistică. În finalul discuției noastre, Grațian Bădescu îmi mărturisește că se simte un om împlinit și un norocos. De ce? Pentru că a reușit să-și transforme vocația în profesie. „Ăsta e un dar al providenței. N-aș fi crezut niciodată să mi se îndeplinească visul.”
Adriana Gândilă
0 Comentarii