Gheorghe Piele, profesorul de muzică de la Tigveni considerat părintele sistemului de învăţământ românesc

Profesorul de muzică Gheorghe Piele s-a născut la 21 martie 1944 în satul Burluşi, comuna Ciofrângeni, judeţul Argeş, iar după absolvirea gimnaziului la Şcoala generală din comuna Tigveni şi-a continuat studiile la Şcoala medie (azi Liceul) de muzică nr. 1 din Bucureşti, pe care a absolvit-o cu examen şi diplomă de maturitate (azi echivalentă cu bacalaureatul) în iulie 1963. Şi-a continuat drumul formării artistice ca student al Facultăţii de Compoziţie, Dirijat şi Pedagogic din cadrul Conservatorului de Muzică „Ciprian Porumbescu” din Bucureşti, facultate pe care a absolvit-o cu diplomă de licenţă în anul 1968, cu specialitatea profesor de muzică şi dirijor de cor.

Pe lângă profesor, dirijor şi compozitor a îmbrățișat și cariera de publicist

Încă de la absolvire a optat pentru cariera pedagogică, funcţionând ca profesor de muzică la şcolile generale din comuna Periş, la Liceul Teoretic din comuna Buftea, ambele din judeţul Ilfov, în primii 9 ani, după care s-a transferat în judeţul Argeş, funcţionând în următorii 10 ani la Şcoala generală din comuna Şuici, apoi la Şcolile generale nr. 5 (actualmente „Armand Călinescu”) şi nr. 3 („Sf. Andrei”) din Curtea de Argeş între 1986 și 2000, iar apoi la Şcoala generală nr 2 („Regina Maria”) şi „Sf. Andrei” din oraşul Basarabilor. În toţi anii de carieră pedagogică s-a remarcat ca unul dintre cei mai activi şi pasionaţi profesori de muzică ai judeţului nostru, desfăşurând o bogată, susţinută şi variată activitate ca pedagog şi muzician artist, a cărui prestaţie profesională de înaltă ţinută a fost nu o dată remarcată atât la nivel judeţean, cât şi la nivel naţional. S-a impus astfel ca profesor şi dirijor al multor formaţii artistico-muzicale de elevi şi amatori adulţi, ca de exemplu, corul şi orchestra elevilor Liceului şi Casei Pionierilor din oraşul Buftea, judeţul Ilfov (în primii 9 ani de activitate), ca şi al Coralei mixte a cadrelor didactice din aceeaşi localitate, al corurilor şi orchestrelor elevilor din comunele Şuici, Cicăneşti, Tigveni, al Şcolilor nr. 5 „Armand Călinescu” şi nr. 3 „Sf. Andrei” din Curtea de Argeş, între anii 1980-1990. Tot în această perioadă a mai instruit şi dirijat alte numeroase grupuri vocal-folclorice de adulţi de pe văile Topologului şi Argeşului. Cu toate aceste formaţii mai sus menţionate a participat în decursul anilor la numeroase concursuri şi festivaluri artistice muzicale, susţinând sute de concerte şi câştigând cu majoritatea acestor formaţii numeroase premii judeţene şi naţionale. Tot cu aceleaşi prilejuri s-a remarcat, fiind apreciat şi în calitate de compozitor, autor/creator de muzică corală şi vocal-instrumentală pentru copii, tineret şi adulţi, cu o tematică patriotică, folclorică, de dragoste ori sacră, cele mai multe pe versuri proprii. Majoritatea compoziţiilor şi le-a cântat cu propriile-i formaţii în concerte publice, bucurându-se de aprecierea unor reputaţi compozitori, membri ai juriilor, multe dintre cântecele sale fiind premiate la nivel judeţean sau naţional, unele fiind chiar publicate. O altă preocupare constantă a profesorului Piele, pe lângă cea de profesor, dirijor şi compozitor, a fost şi a rămas cea de publicist, implicându-se activ şi responsabil în viaţa cetăţii şi în problematica timpului său şi publicând periodic, atât în presa judeţeană cât şi în cea naţională, articole pe teme de specialitate, socio-politice, estetice, folcloristice şi de muzicologie, ori chiar cronică literară, fiind şi autorul cărţii-monografie Richard Wagner.

A pregătit muzicieni profesionişti renumiţi la nivel naţional

Este singurul profesor din România care chiar în zilele fierbinţi ale Revoluţiei române din decembrie 1989 avea elaborat un „Proiect de lege reformatoare a învăţământului românesc”, cât şi un „Statut al educatorilor”, pe care le-a trimis comisiilor de specialitate ale Parlamentului României şi Ministerului Educaţiei şi Învăţământului, care i-au confirmat primirea, prin scrisori oficiale de mulţumire şi aprecieri laudative. Cum multe din prevederile proiectelor sale sunt consemnate aproape identic în legislaţia actuală a învăţământului, profesorul Piele ar avea încă un motiv să se considere un coautor, ce-i drept anonim, al legilor în vigoare din domeniul învăţământului. Preocupat de această problematică, perseverează continuând să elaboreze şi să trimită periodic celor două instituţii sus menţionate, ba chiar să publice în foileton ori compendii, în presa judeţeană ori centrală, studii critice cu propuneri privind reforma învăţământului românesc preuniversitar, îndeosebi. Cea mai constantă şi fructuoasă pasiune şi preocupare a argeșeanului a fost şi a rămas aceea de descoperire, îndrumare, instruire şi trimitere la şcoli, licee şi academii de muzică a unor tinere talente, ajunşi astăzi muzicieni profesionişti renumiţi la nivel naţional şi nu numai, unii dintre ei, chiar colegi cu dascălul lor.
Amintim în acest sens tinerele soprane de faimă internaţională Eliana Pretorian, Cristina Sandu, Ruxandra Barac, chitaristul Cezar Popescu, membru de bază al formaţiei de top „Viţa de vie”, ori tinerele profesoare de muzică Ana Maria Ularu de la Liceul de muzică „Dinu Lipatti” din Piteşti sau Oana Ionescu. Pentru meritele sale prof. Gh. Piele a fost distins cu numeroase premii, diplome, brevete şi medalii, dintre care de trei ori titlul, diploma şi medalia de laureat al concursului şi festivalului naţional artistic „Cântarea României”, de două ori cu brevetul şi medalia de profesor evidenţiat, iar în toamna anului 2006 a fost distins cu „Diploma de excelenţă” a Ministerului Educaţiei şi Învăţământului. În privința catalogului creaţiilor sale putem menționa „Un geniu al romantismului artistic – Richard Wagner”, „Nel-omul şi poetul”, „A apărut o carte cu turnători”, „De-a-ncurricularea I”, „De-a-ncurricularea II”, „Kitsch-ul în folclor” sau „Maneaua – isterie sonoră”, „Cântecul stins”, „Mai există ochiul şi timpanul?!” sau „Coplata, legalizarea şpăgii”.

Oraşul meu

Gândul meu înaripat (Cor: Da, da)
Plin de dragoste-n cuvânt (Cor: Da, da)
Mă îndeamnă avântat
Oraşul meu azi să vi-l cânt. (bisat de Cor)

Refren:
Oraş frumos ce urcă prin vremi,
Oraşul cu harnici şi demni argeşeni,
Prin veacuri cetate de scaun domnesc,
Vechi leagăn de cuget şi simţ românesc
Ce-şi cheamă istoria-n orice prag
E Curtea de Argeş – oraşul meu drag.

Ai lui Manole urmaşi (Cor: Da, da)
Meşteri mari pe şantier (Cor: Da, da)
Îi înalţă cu avânt
Noi ctitorii spre-albastrul cer. (bisat de Cor)

Porţi de vise îi deschid (Cor: Da, da)
Viitorul luminos (Cor: Da, da)
Oamenii prin muncă fac
Oraşul meu tot mai frumos. (bisat de Cor)

M.I.