În ultimele decenii ale secolului al XIX-lea și în primele ale secolului trecut se crease, cam târzior, și la Pitești un climat favorabil muzicii clasice, prin activitatea Societății corale „Liedertafel” (1866, a comunității germane) și a Societății muzicale române „Dorul” (1904). Programul lor se desfășura în sala „Uclar” (numită, mai târziu, „Universala Lehrer”, pentru noi – Fabrica de butoaie), în sala „Secărescu” (casă demolată în anii ‚60) și în salonul casei „Fostiropol” (devenită restaurant, acum magazinul „Zara”).
Ne întreba, mai an, fiica lui Toma Arnăuțoiu, violonista Ioana-Raluca Voicu-Arnăuțoiu, dacă Enescu a concertat la Pitești. Cel puțin o dată, i-am răspuns, dar să cercetăm mai bine. Și bine că am cercetat în presa vremii. Presa e despre prezent, dar e și cea mai bună arhivă, peste ani…
Mișcarea artistică piteșteană de muzică clasică ia amploare prin inițiativa profesorilor și muzicienilor Remus Macarie, Constantin Albu, Teodor Săvulescu ș.a. (despre cvartetul înființat de Macarie și condus de Albu am mai scris în „Jurnalul de Argeș”, cu regretul că instrumentele lor stau încuiate undeva la Colegiul Național „I.C. Brătianu”). În plus, Macarie, care era și un mare lutier, a creat o vioară special pentru George Enescu, pe care i-a făcut-o cadou și care se găsește, în prezent, la Muzeul „Enescu” din Liveni-Dorohoi. O vioară pe care Enescu a probat-o, cu mare succes, la Pitești, la 16 noiembrie 1915, pe scena de la teatrul recent dat în folosință. În asistență s-a aflat și un grup de lăutari locali, în frunte cu Zavaidoc, dar și Dură și frații Dumitrescu, lăsați să intre gratis de însuși Enescu, „la galerie”.
Citește și George Enescu, nemulţumit de prezenţa publicului piteştean
Cum a decurs primul concert al lui Enescu de la Pitești povestește marele scriitor și gazetar, originar din Pitești, Tudor Teodorescu-Braniște, în volumul memorialistic „Scara vieții”, apărut postum, în 1976. „Măiestria cu care a cântat Enescu nu o pot tălmăci în cuvinte. Oricine l-a auzit, fie și numai o singură dată, nu-l va uita toată viața”, își amintește Teodorescu-Braniște. În plus, Enescu se va reîntâlni cu Zavaidoc pe frontul din Moldova, în 1917, când cântau soldaților…
La teatrul din Pitești, Enescu avea o veche cunoștință și un devotat prieten, pe Panait Constantinescu, cel care îi va organiza, în cele mai bune condiții, alte două concerte, la 10 și 11 martie 1921 (cererea de bilete a fost mare, s-a repetat spectacolul).
Genialul compozitor, violonist, pianist și dirijor George Enescu a mai concertat la Pitești doar în 1923, la 20 februarie și la 29 noiembrie. La concertul din 20 februarie 1923 au participat, printre alții, și profesorii Mihail Mihăileanu, Ion Baiulescu, Ion Radovici, în frunte cu directorul Liceului „Brătianu”, Ion Boierescu. Dar și primarul Marin Popescu, farmaciștii Bobancu și Cerchez. După concert, un grup de piteșteni, semnați „iubitorii de muzică din Pitești”, îi adresează lui Enescu următoarea scrisoare de mulțumire:
„Scumpe maestre,
În cântarea voastră sublimă revărsată peste lumea nouă, Voi ați îndeplinit o îndoită datorie de mare român. Ați mângâiat sufletele azi reînviate ale fraților noștri și ați arătat lumii întregi că și la gurile Dunării există un popor cu suflet mare din mijlocul căruia poate să se nască, în răstimpuri, adevărate genii.
Pentru arta Voastră neîntrecută și pentru patriotismul Vostru luminos și cald, îngăduiți-ne, scumpe maestre, să vă așezăm în sufletele noastre alături de marii români Eminescu și Grigorescu. Cu Eminescu în poezie, cu Grigorescu în arta plastică și cu Voi în arta muzicii avem o trinitate sfântă artistică, cu care s-ar putea mândri orice popor din lume, de bătrână civilizație”.
Un motiv în plus pentru ca Enescu să revină la Pitești, la 29 noiembrie 1923. Pentru ultima oară. Trei vizite, patru concerte. Că a avut succes, e clar. Oare ce onorariu o fi primit de la piteșteni?!
Citește și O piaţă din Paris va primi numele lui George Enescu
0 Comentarii