Scandalurile tot mai dese și răsunătoare ce au în prim-plan ofițeri de prim-rang, pe de o parte, iar pe de altă parte eșecuri ale oamenilor în uniformă în misiunea lor de a proteja populația aduc o pată neagră pe obrazul Poliției Române. Ne referim la cele mai recente întâmplări legate de dosarul cu plagiatele de la Academia de Poliție, cu șantajarea jurnalistei Emilia Șercan, dar și la plasarea sub control judiciar a comandantului adjunct de la Mioveni, cms.-șef Marius Aioanei, care a fost „călcat” de mascați la sediu, acasă și la firmele pe care se bănuiește că le controlează.
Am încercat să aflăm ce cred despre ceea ce se întâmplă în sistem, chiar punctual, având în vedere situațiile de mai sus, dacă se conturează un grup infracțional și care ar fi soluțiile, mai mulți ofițeri în activitate sau în rezervă, oameni aflați la vârful structurilor polițienești, atât în Argeș, cât și în țară, la un moment dat. Dacă ofițerii mai tineri, încă în activitate, s-au eschivat în a ne oferi un răspuns tranșant, am găsit în generalul în rezervă Nicolae Berechet un interlocutor avizat și afectat de evoluția, mai exact de involuția profesiei căreia i s-a dedicat trup și suflet într-o vreme în care poliția era… poliție. Vă reamintim că Nicolae Berechet a parcurs toate funcțiile, de la ofițer de judiciar, la șef de poliție orășenească, municipală, şef de IPJ și IGPR, ajungând până la rangul de secretar de stat. Un interlocutor avizat, deci.

„Atunci când germenii unei devianțe apar și ei nu sunt sesizați, nu sunt îndepărtați și nu se operează cu fermitate, ajungem la asemenea situații”

# Vreau să vă întreb despre recentele scandaluri din poliție, mă refer la cel de la Academia de Poliție, cu doctoratele plagiate, dar și la cel de la Argeș care l-a avut ca protagonist pe comisarul-șef Marius Aioanei, adjunctul de la Mioveni, care și-a dat demisia după ce a fost pus sub acuzare de către DNA. Se conturează niște grupuri infracționale în Poliție?
– Nu pot să fac o asemenea afirmație, pentru că a vorbi despre un grup infracțional trebuie să ai dovada unor fapte de natură infracțională comise de mai mulți membri ai comunității, iar eu nu sunt în fața acestei chestiuni. Dumneavoastră m-ați întrebat câteva aspecte întrutotul justificate, ca nuanță de existență și spirit de observație, pe care vi le confirm și eu, desigur, că sunt de natură negativă, că sunt deviante de la normalitate. Vorbind de doctorate, în opinia mea, există o prea mare lejeritate în acordarea acestei calificări, o foarte mare lejeritate în licențierea celor care conduc doctorate, numărul acestor doctorate și așa mai departe. În ce privește existența, la Argeș sau în alte părți sau în Capitală, a unor chestiuni conflictuale, în opinia mea, ele țin de capacitatea de a conduce a celor care trebuie să o facă. Și atunci, când germenii unei devianțe apar și ei nu sunt sesizați, nu sunt îndepărtați și nu se operează cu fermitate, și subliniez acest lucru, pentru că, din păcate, se consideră că este o noțiune perimată, din nu știu ce vremuri – nu, nu, fermitatea este o chestiune care înseamnă atitudine corectă față de lucrurile care nu se desfășoară în regulă – ajungem la asemenea situații. Deci, conducerea asta extrem de lejeră, extrem de permisivă, de către oameni care nu întotdeauna sunt pregătiți sau nu fac dovada pregătirii pentru a conduce o structură din poliție, duce la această imagine negativă, obiectiv existentă, din păcate. Și care se răsfrânge până jos, la ultimul nivel de reflectare fiind siguranța cetățeanului. Nu prea am mai auzit vorbindu-se de oameni care sunt vocali, ies și spun fel de fel de lucruri despre siguranța cetățeanului. Imediat se pune întrebarea: cine are responsabilitatea asigurării ei? Păi, evident, Poliția! Cât face Poliția acum din acest atribut? Las să apreciați dumneavoastră. Și mai ales să aprecieze fiecare cetățean dacă se simte protejat sau nu. Și nu mă refer numai la siguranța de a merge pe stradă și de a fi convins că nu i se fură portofelul din buzunar, ci la tot cumulul de fapte negative de o gravitate greu de acceptat și care afectează câteodată mulți cetățeni, mai ales pe unii care nu au nici cea mai mică vină.

„Consider că procesul de pregătire este destul de lejer…”

# Cum îi vedeți pe cei care conduc astăzi în Poliție?
– Consider că procesul de pregătire este destul de lejer și folosesc un termen decent, prin care încerc să nu mă exprim cu duritatea în care gândesc. Văd în funcții de conducere – și, vă dați seama, eu nu mai pot fi invidios pe cei care conduc, dimpotrivă, pot să mă uit la ei ca la niște colegi mai tineri, ca la niște oameni veniți din sfera unei profesii pe care și-au însușit-o bine, a unui atribut pe care și-l îmbunătățesc pe parcurs, acela de a conduce, cu experiență suficientă să o poată face, puși, deci, să conducă diferite niveluri, diferite structuri – oameni puși să conducă structuri sau să facă lucruri pe care evident nu le pot face, pentru că nu au capacitatea, nici informativă, nici aplicativă să o facă. Și atunci, toate lucrurile astea – și nu am enumerat decât câteva, pentru că nu mă așteptam la aceste întrebări – deci toate acestea și încă multe altele dau răspunsul privind necesitatea imperioasă de a se începe un proces de reformare a instituției Poliției.
# Se vede că sunt lucruri care vă macină, nu trebuia să vă pregătiți înainte cu răspunsurile…
– Sigur, mă gândesc fie și ca simplu cetățean.

„Fiecare eșec al unui polițist, indiferent de ce nivel, trebuie să își regăsească responsabilitatea și asupra celui care trebuia să îl prevină”

# Cum vedeți dvs. reformarea Poliției? Vă referiți la formarea în școală, la recrutare?
– La toate acestea. Școala ar trebui să ofere garanții dovedite că a scos o promoție de agenți sau de ofițeri de la Academia de Poliție, apți să își îndeplinească atribuțiunile, pentru că, până la urmă, toate aceste clacări de traseu își regăsesc mare parte din explicații în lacunele cu care se vine din școală, mai ales sub aspectul laturii practice. Poliția este o profesie și, dacă nu înțelegem acest lucru, sigur o să ne comportăm cu ea ca și cum ar fi un obiect de divertisment. Azi îmi place muzica rock, mâine abordez un alt gen, că am mai multe opțiuni. NU! Poliția este o profesie pe care, dacă ți-ai ales-o, îți place! Sau, dacă nu îți place, dă-te un pic în dreapta sau înapoi! Dar dacă îți place, fă-o cum trebuie! Și atunci trebuie să fii recrutat în condiții de exigență, pregătit în condiții bune și foarte bune în instituțiile de pregătire, intrat în activitatea operativă, sub o monitorizare din partea unor oameni cu capacitatea să o facă, și numai apoi trebuie să ți se spună dacă ești apt să faci muncă de prevenire a unor fapte dintr-un anumit domeniu, rutier sau orice alt domeniu al Poliției. Altfel, dacă globalizăm toate lucrurile astea cu indulgență și cu părerea că merge și așa, care, din păcate, este un slogan românesc, atunci lucrurile nu se vor schimba.
# E vorba despre fermitate și în structurile care au ca atribuții monitorizarea, controlarea și verificarea activităților polițiștilor?
– Sigur că da. Am să vă spun că într-o anumită perioadă, și eu nu spun vorbe goale, ci vorbesc cu rigoarea unor fapte petrecute, deci într-o anumită perioadă existau și la noi unul sau doi ofițeri împuterniciți cu protecția efectivelor dintr-o unitate de poliție. Să luăm, de exemplu, o poliție municipală. Sau chiar județeană. Acum structurile astea s-au dezvoltat, s-au diversificat, au devenit mult mai sofisticate, dar rezultatele, din păcate, sunt în raport invers profesional. Și trebuie să mai ținem cont și de câți bani se investesc în această idee de protecție și cu ce rezultate. Pentru că eu aș merge până acolo încât aș spune că fiecare eșec al unui polițist, indiferent de ce nivel este și care este aspectul care i se impută și pentru care răspunde, trebuie să își regăsească responsabilitatea și asupra celui care trebuia să îl prevină și să îl scoată din sfera pericolului. Altfel, putem să ne jucăm în continuare de-a prinsul șoarecilor cu cursa. De exemplu: polițistul a greșit, a luat mită și ne lăudăm cu asta. Nu, acesta este un eșec, nu un succes, indiferent cine vrea să își aroge meritul de a fi prins un polițist care ia mită sau face o faptă necugetată, mai ales când se dovedește că nu o face pentru prima dată!
P.S. Am dorit un punct de vedere pe tema recentelor scandaluri din Poliție și de la cms.-șef Marian Badea, comandantul IPJ Argeș, Gabriel Gherghe, adjunctul IPJ Argeș, dar și de la generalul (r) Valentin Fătuloiu, care însă nu au dorit să comenteze în legătură cu scandalurile din Poliție din ultima vreme.
Citește și DNA a descoperit documente clasificate din dosare de evaziune, în fişetul fostului adjunct de la Poliţia Mioveni
Citește și Denunţ DNA pe numele judecătoarei Inghe: era complicea „Cartelului” de la Mărăcineni