# Secretele întunecate ale Arhiepiscopiei (XII). Dacă n-ar fi trist, ceea ce se petrece de ani întregi în interiorul Arhiepiscopiei, cam de când Calinic a cedat definitiv în fața pretențiilor tot mai lacome ale lui Caliopie, ar putea fi un excelent subiect de comedie. Învârtelile duhovnicești s-au petrecut într-o asemenea debandadă, încât cei care le coordonează s-au încurcat în propriul hățiș de potlogării, ajungând în final să recunoască singuri că au fost neghiobi. Să te îndeletnicești cu hoția n-ar fi noutate prea mare, că peste tot se fură, deci de ce nu s-ar practica acest vechi meșteșug și în locuri sfinte? Noutatea cu adevărat spectaculoasă este când cei care fură declară asta chiar pe propria răspundere, ba chiar se autodenunță ca fiind fraieri. Ia să vedem împreună câteva asemenea mostre, în cele ce urmează.
De când cu serialul nostru „Secretele întunecate ale Arhiepiscopiei”, lumea a devenit mai vorbăreață. Oameni care altădată stăteau smeriți, cu gâtul sub talpa celor care-i asupresc cu biruri tot mai aspre, au început să prindă curaj și să vorbească despre patimile trăite sub cârmuirea celor doi Gugu din fruntea eparhiei, Calinic și Caliopie. În plus, încep să apară și numeroase documente care probează jaful practicat de atâta vreme într-un loc care ar trebui să fie imaculat din acest punct de vedere și din multe altele.
Un astfel de document ne-a atras în mod special atenția, nu doar pentru că probează suplimentar hoțiile din contabilitatea eparhiei conduse de Calinic și Caliopie, ci și pentru că el vine chiar din partea unui personaj prin mâna căruia au trecut valize de fonduri. Ioan Paleu se numește respectivul, iar din poziția strategică de casier, dar și secretar al Mănăstirii Curtea de Argeș, el scrie cu mânuța lui că un chitanțier întreg a fost folosit pentru plăți la diverse persoane fizice, banii nefiind evidențiați în contabilitate, la fel ca și valoarea lucrărilor pentru care s-au plătit. Cu alte cuvinte, evaziune fiscală pe față, recunoscută frumos „pe propria răspundere”. Dar iată cum se prezintă declarația lui Paleu, în toată splendoarea: „Subsemnatul, Paleu Ioan, casier, secretar al Mănăstirii Curtea de Argeș, declar pe propria răspundere următoarele: în anul 2006, ziua 17, luna iunie, am ridicat personal de la Episcopia Argeșului și Muscelului un chitanțier, seria AGVRO de la număr 8872201 la 8872250. Chitanțierul a fost utilizat pentru plăți diverse la persoane fizice care au executat lucrări în cadrul Mănăstirii și la Parohii din cadrul eparhiei Argeșului și Muscelului. Sumele înscrise distinct atât pe original cât și pe copii au rezultat din diferite servicii religioase la Paraclis fără a fi contabilizate în gestiune, valoarea lucrărilor de asemenea nefiind contabilizată în gestiune. Precizez că eronat și din neștiință chitanțierul a fost folosit pentru plata sumelor menționate și înscrise pe chitanțe”. Mai clar de atât nici că se poate. Dacă vreun nefericit patron ar fi scris așa ceva în fața cuiva de la Fisc, sută la sută că și-ar fi semnat singur condamnarea. Nu este și cazul funcționarilor eparhiei, care recunosc cu seninătate că practică evaziunea fiscală în chip grosolan. După care, cum e situația de față, încearcă să-și acopere potlogăriile pe seama… neștiinței. Ceva de genul, am furat, ce e drept, dar să fim iertați, că tare am fost proști. Nu ține însă. De fapt, nu din prostie s-au dus pe apa sâmbetei miliarde și miliarde, fără ca cineva să le mai poată dibui traseul, ci dintr-o lăcomie dusă la extrem.
Cum percepe Caliopie „taxă de protecţie” la vizitele de lucru
Cum reiese și dintr-o altă mostră de document care te lasă fără grai și vine de la Parohia Cerbu din Albota. Din toată treaba rezultă cât se poate de limpede că la deplasările făcute în teritoriu, Caliopie obișnuia să primească bani pentru prestații nedefinite, adică un soi de taxă de protecție. Sumele consemnate nu sunt prea mari, dar dacă ne gândim câte parohii sunt pe raza eparhiei și câte asemenea „vizite de lucru” a putut face Caliopie de-a lungul timpului, lucrurile se schimbă radical. Dar iată cum se prezintă înscrisul cu pricina: „Noi membrii consiliului parohial al Parohiei Cerbu comuna Albota Protoieria Pitești ne-am întrunit astăzi după terminarea sfintei liturghii pentru a lua în discuție și aproba suma care s-a plătit pentru elaborarea proiectului pentru capela de la Parohia Cerbu. Pentru elaborarea proiectului s-a plătit suma de 300 Ron inginerilor proiectanți. Iar suma de 200 Ron inspectorului Caliopie. Toate aceste sume au fost aprobate astăzi în unanimitate de către toți consilierii parohiali. Drept pentru care am încheiat prezentul proces-verbal și semnăm”. Să comentăm puțin. La prima vedere, cele 2 milioane lei vechi primite de Caliopie, prin votul unanim al consilierilor parohiali de la Cerbu, sunt un fleac la valoarea călugărului cu apucături de stăpân peste toată eparhia. Privind însă mai atent, se observă două lucruri foarte incitante. Cei 200 Ron îi sunt plătiți pur și simplu, fără nicio justificare. Să fie vreun împrumut, să fie bani de benzină, să fie taxă de stres, ori ajutor social… Nu se știe. Se știe în schimb că Gugu Jr controlează tot ce mișcă în lumea preoțească, iar vizitele sale sunt pe cât de năprasnice, pe atât de dese. Ce-ar fi să primească 200 Ron la fiecare dintre ele? Doar așa, pentru că a onorat parohia cu prezența! S-ar aduna ceva bani din toate deplasările, cu siguranță. Oricum, e ceva să bagi în buzunar 200 Ron pe unde te duci. Parcă îți vine să faci vizite într-o veselie. Tulburător este însă și altceva. Dacă ia Caliopie 200 Ron doar pentru că face o vizită la o parohie, vă dați seama ce „scoruri” se practică la chestiuni mult mai complexe din punct de vedere dogmatic, cum ar fi numirile, avansările și transferurile personalului bisericesc, construcțiile și toate celelalte afaceri duhovnicești pe care Caliopie le ține strâns în mână, pentru a stoarce și ultima picătură de profit? Iar durerea nu este atât că se mulg sume uriașe din toate părțile, ci că nimeni nu știe ce se face cu ele. Ferit-a sfântul ca vreo firimitură să se ducă și spre cineva bolnav, spre cineva doborât de sărăcie, ori spre vreun așezământ de asistență socială sau medicală. Bani să iasă, că găsesc băieții saltele și conturi în care să-i bage! După cum vom vedea în episoadele următoare. Mihai BĂDESCU
0 Comentarii