Directorul de la Colibaşi ne-a vorbit despre metodele prin care se introduc telefoane în penitenciar

# În sfârşit, comandantul Conea ne-a aprobat o vizită la puşcărie # „Colaboratorii noştri sunt cei care introduc obiecte şi substanţe interzise”, susţine conducerea puşcăriei. Ca urmare a seriei de articole privind unele nereguli sesizate la Penitenciarul Colibaşi, săptămâna trecută am „ beneficiat” de o vizită la puşcărie. Evident, la invitaţia directorului Emanuel Daniel Conea care ne-a chemat la o discuţie după ce, într-o primă fază, nu ne-a permis accesul pentru a sta de vorbă cu un deţinut. Deşi telefoanele mobile zburdă prin penitenciarul amintit în voie, noi am lăsat la poartă celulare, aparate de fotografiat şi stickuri de date, într-un cuvânt tot ce se putea încadra la capitolul obiect interzis a fi introdus în închisoare. În fine, astea sunt procedurile, noi ne conformăm ca nişte cetăţeni care acceptă şi respectă legea, suntem preluaţi de purtătorul de cuvânt al instituţiei, doamna subcomisar Raluca Dinişor şi purtaţi în deplină siguranţă în biroul comandantului.

„Deținutul Chira a fost sancționat de 29 de ori”

„Motivul pentru care v-am refuzat accesul în instituţie este comportamentul deţinutului!  Deţinutul Chira are abateri disciplinare care ţin de siguranţa penitenciarului. A fost sancţionat de 29 de ori, este recidivist, sancţionat pentru auto agresiune, agresiuni asupra personalului, i-am găsit şi telefon. Nu i-am restricţionat accesul la drepturi. Nu beneficiază de asistenţă religioasă pentru că nu vrea să se întâlnească cu alţi deţinuţi şi nu putem să îl ducem singur la Biserică! Asistenţă religioasă se acordă la cerere dar nu a solicitat spovedanie, împărtăşanie.”, a ţinut să ne precizeze acesta de la început.
Directorul Conea susţine că respectiva persoană face, într-adevăr, cereri pe care le scrie în dublu exemplar din care copia i-o dă soţiei, însă originalul nu îl mai înaintează conducerii (pare un pic de domeniul paranormalului ca un om, fie el şi privat de libertate, sau mai ales,  să nu-şi dorească să beneficieze de drepturile sale). La întrebarea noastră dacă s-a făcut cerere pentru obţinerea dreptului la intimitate, mai ales că soţii Chira împlineau, în august, un an de la cununia civilă şi tot un an de când nu au mai avut dreptul la relaţii intime,  se pare că a fost găsită una, dar puţin probabil că va fi aprobată pentru că directorul și-a amintit brusc că deţinutul se află în perioada de interdicţii. Şi pentru că exista suspiciunea că deţinutul a fost mutat la Penitenciarul Rahova, tocmai cu scopul de a se găsi o scuză ca el să nu fie lăsat să stea de vorbă cu noi, explicaţia oficială a fost:  „Persoana în cauză a fost internată în cadrul Penitenciarului Spital Bucureşti Rahova  în baza biletului de trimitere emis de către medicul curant, în vederea efectuării unor investigaţii medicale necesare tratării afecţiunilor medicale cu care a fost diagnosticat… „Mai mult, din documentele medicale care au intrat în posesia noastră,  Chira a fost trimis la Colibaşi pentru colon iritat şi s-a întors la Colibaşi cu diagnosticul „tulburări psihice”. Prin urmare, ghici ciupercă… de ce?! De asemenea, referitor la afirmaţiile potrivit cărora persoana privată de libertate  nu ar fi fost prezentată  la instanţele de judecată, conducerea penitenciarului susţine că singura dată când nu a putut fi prezentat la Judecătoria Piteşti este 23.07.2013, şi atunci motivat, pentru că a fost prezentat la SML Argeş pentru o expertiză medicală. Şi… evident explicaţia pe care o anticipam, pentru rănile deţinutului, după zilele libere de Sfânta Maria, a fost că şi le-a autoprovocat, nici vorbă despre agresiuni fizice prin puşcăria de la Mioveni, chipurile…

„Au existat câteva sesizări privind persoane fizice care au încercat să introducă telefoane”

Dar pentru că pe noi, ca jurnalişti, ne interesa nu doar cazul Chira, în mod special, ci fenomenul halucinant care face să intre în voie telefoane mobile şi droguri în Penitenciar, am stat de vorbă cu directorul Conea şi pe această temă. Potrivit unei situaţii pe care am solicitat-o şi ne-a fost transmisă ulterior,  numai de la începutul anului şi până acum au fost găsite aproape 300 de telefoane mobile, dar şi cartele SIM, carduri de memorie, dispozitive hands free, cuţite artizanale etc… Care sunt metodele prin care aceste obiecte ajung în celule, ne explică tot directorul Penitenciarului Colibaşi:

„Din 2010 şi până acum, la Penitenciarul Colibaşi au existat câteva sesizări privind persoane fizice care au încercat să introducă telefoane, anumiţi colaboratori…”

Printre colaboratorii închisorii de la Mioveni se află o.n.g-uri, asociaţii, firme care execută diferite lucrări, salariaţi civili, furnizori, prestatori de servicii, aşa cum este, de altfel, firma de salubritate (n.r. vezi foto) cu care are încheiat contract Penitenciarul Colibaşi şi în maşina căreia, susţin unele surse, nu demult s-a încercat plasarea unor celulare  celor încarceraţi. De asemenea, mai spune conducerea, amplasarea închisorii, arhitectura, zonele învecinate, permit aruncarea unor obiecte direct, peste gardul împrejmuitor, aşa cum s-a întâmplat în urmă cu câţiva ani când peste gardul închisorii a zburat o minge de fotbal cu 7-8 mobile în ea. Mai sunt vizitele în care se aduc pachete, obiecte sau substanţe interzise ascunse în conserve, cozonaci, alcool injectat în mandarine, haine anume lăsate murdare pentru a nu fi atinse, din silă, de poliţiştii care fac controlul. Nu în ultimul rând amintim de cartele SIM sub timbrul scrisorilor sau telefoane în tălpile încălţărilor Adidas… şi chiar ascunse în anumite părţi intime, bineînţeles ale persoanelor venite în vizită sau cu treabă. Însă conducerea de la Colibaşi nu și-a îndreptat suspiciunile și către aceste aspecte pentru simplul motiv,  subliniat şi într-un comunicat remis redacţiei noastre, că „nicio sesizare referitoare la un angajat al Penitenciarului Colibaşi nu a fost confirmată prin emiterea unei sentinţe definitive de condamnare pentru infracţiuni de corupţie.” (Deşi e logic că, fără sprijinul „binevoitorilor” din unitate, cele mai multe dintre aceste obiecte nu ar avea cum să ajungă în celule!). O parte dintre obiecte au fost găsite, la vizită, în urma verificărilor prin sondaj, o altă parte chiar în incintă, în urma unor exerciţii de alarmare sau controale inopinate în locul de deţinere cu unitatea canină pentru depistarea telefoanelor mobile, din Penitenciarul Mărgineni. Oricum, se pare că singura speranţă a conducerii ca fenomenul să fie estompat  stă în  propunerea legislativă făcută de Administraţia Naţională a Penitenciarelor, de achiziţionare a unor sisteme de bruiaj. 
Alina Crângeanu