Diplomatul, niponologul şi scriitorul Mihai Epure s-a născut în toamna anului 1948, la 20 de kilometri de Piteşti, în satul Gliganu de Jos din comuna argeşeană Rociu. Pe când urca treptele copilăriei, Mihai a început să înţeleagă de ce urăşte lumea războiul, iar un impact capital asupra începutului său de conştiinţă l-a avut calvarul îndurat de Marin, tatăl, în Siberia, ca prizonier în al doilea război mondial. Acesta luptase pe frontul de reîntregire a patriei, în Regimentul 4 Dorobanţi.
A fost selecţionat în lotul naţional de tineret de paraşutism
Mihai Epure a urmat cursurile şcolii primare în satul natal, iar apoi a urmat clasele V-VII la Gliganul de Sus. „Trei ani de zile drumul de acasă până la şcoală şi înapoi însemna vreo 7 km, pe jos. Iarna era mai greu, dar m-am obişnuit destul de repede” ne-a spus despre această perioadă Mihai Epure. După absolvirea gimnaziului, profesorii săi l-au sfătuit şi l-au încurajat să dea admitere la liceul Bălcescu, fost şi redevenit I.C. Brătianu din Piteşti, de departe unul dintre cele mai renumite şi faimoase licee din zona Munteniei. Mihai a dat examen şi a reuşit din prima sesiune de admitere. Promoţia lui a rămas cunoscută ca fiind a centenarului, în anul absolvirii, 1966, liceul împlinind un secol de existenţă. Pentru Mihai Epure, destinul a fost un cuvânt ce a jucat un rol esenţial în devenirea sa. A visat să se facă aviator, mama l-a dorit medic militar, tatăl îl vedea economist, iar el s-a pregătit pentru Politehnică. În final avea să urmeze Facultatea de Drept la Universitatea Bucureşti, cu specializare în domeniul internaţional. „Noi am fost o familie săracă şi de aceea pentru a mă întreţine la căminul din Piteşti şi apoi la Bucureşti în timpul studenţiei am jucat fotbal pentru că dacă erai jucător legitimat aveai şi salariu. Dar, am fost plăcut surprins să fiu selecţionat şi în lotul naţional de tineret, nu de fotbal, ci de paraşutism. Am participat din curiozitate la acest sport, m-am întors cu o confirmare şi apoi am participat la demonstraţii făcute la anumite sărbători, când obţineam bani frumoşi, preţ al riscului asumat” a mai spus Mihai Epure.
Anonimul de la Gliganul de Jos a ajuns în cea mai selectă şi invidiată breaslă din România
Imediat după absolvirea facultăţii, Mihai Epure a fost selecţionat pentru Ministerul Afacerilor Externe, fiind repartizat la Direcţia Asia, Africa, Oceania, ce cuprindea şi Extremul Orient, atât de captivant şi provocator. Pe negândite, anonimul de la Gliganul de Jos, copilul nimănui cu ştaif, ajunsese aşadar în cea mai selectă şi invidiată breaslă din România de atunci şi anume cea a diplomaţilor. Au urmat pentru argeşean alte cursuri, de data aceasta profilate pe domeniul extern, specializându-se în Drept internaţional public şi dobândind totodată şi titlul de doctor. La 10 mai 1980 Mihai Epure împreună cu soţia decolează de pe Aeroportul Otopeni, începând astfel călătoria spre fascinanta Japonie, unde avea să trăiască şi să lucreze mulţi ani, legându-şi definitiv destinele de acest tărâm.
Ca ataşat cultural în Japonia i-a cunoscut pe împăraţii Hirohito şi Akihito
În Ţara Soarelui Răsare Mihai Epure şi-a luat în primire postul de ataşat cultural şi de presă, însă pe lângă aceste atribuţiuni argeşeanul a îndeplinit şi altele cum ar fi din sfera politică, cea ştiinţifică sau consulară. „Faptul că am ajuns în Ţara Soarelui Răsare a fost un dar divin, la care Dumnezeu m-a făcut părtaş. Chiar dacă timpul îndelungat petrecut pe pământul samurailor a fost într-un fel o poveste născută în sclipiri de magie şi sfârşită în lacrimi de încercare. Am intrat în contact direct cu o civilizaţie cum rar au existat sub soare, i-am înţeles tainele, i-am studiat caracteristicile şi m-am adaptat la ele. Am avut prilejul de a-i cunoaşte pe Majestăţile Lor, Împăratul Hirohito al Japoniei şi pe Împărăteasa Nagako, iar mai târziu, pe actualul Împărat Akihito şi pe Împărăteasa Michiko”. În contextul reprezentării diplomatice a ţării, Mihai Epure i-a cunoscut pe premierii niponi Zenko Suzuki, Takeo Miki, Yasuhiro Nakasone şi Taro Aso. De asemenea, i-a cunoscut pe principalii lideri politici japonezi care au ocupat, în timp, importante funcţii în structurile puterii. A stat de vorbă cu un adevărat samurai contemporan, Domnul Inaba, fost ministru de justiţie, cel care a avut curajul să dispună arestarea premierului nipon Kakuei Tanaka, şeful său, pentru acte de corupţie. De asemenea argeşeanul Mihai Epure a dialogat cu celebrul Honda, inventatorul motorului cu acelaşi nume, un om de o modestie dezarmantă, dar de o capacitate fabuloasă.
Decorat cu ordinul Steaua României
Consecinţă firească, în timp au venit şi confirmările acumulărilor sale. Astfel că Mihai Epure este primul şi singurul român care a susţinut teza de doctorat având ca subiect „Relaţiile dintre România şi Japonia” şi a devenit cel mai avizat niponolog român, calitate atestată inclusiv de către autorităţile japoneze. Totodată, Mihai Epure a descoperit după o muncă de un decediu şi jumătate un mare român, pe nedrept aruncat în uitare, generalul Gheorghe Băgulescu, fost ataşat militar şi ambasador la Tokyo în perioada interbelică. „Developarea integrală a acestei personalităţi extrem de complexe reprezintă cea mai consistentă realizare a mea în Serviciul diplomatic al ţării mele” a adăugat acelaşi Mihai Epure. Protagonistului nostru i s-a conferit cea mai înaltă distincţie oficială a României şi anume ordinul Steaua României, în anul 2000. În medii academice şi universitare numele lui Mihai Epure este asociat cu Orientul Îndepărtat, în general, şi Japonia, în special, fiind solicitat să susţină prelegeri, conferinţe şi puncte de vedere.
A fost inclus în enciclopedia „Contemporay Who’s Who”
Mihai Epure a fost inclus, de asemenea, în Enciclopedia „Contemporay Who’s Who”, începând cu ediţia 2002-2003, elaborată de American Biographical Insitute şi în ediţia 2003 şi următoarele, ale Enciclopediei „The International Directory of Distinguished Leadership” tipărite în Statele Unite. Din 2006, figurează în Enciclopedia Personalităţilor „Hubners Who’s Who”, publicată la Viena, iar în noiembrie 2008 „American Biographical Institute” l-a desemnat „Man of The Year Representing Romania”. În altă ordine de idei menţionăm că Mihai Epure a publicat numeroase volume, abordând genuri literare multiple, de la proză la poezie, de la eseu la monografie sau note de călătorie. Menţionăm aici volumele: „Japonia, ikebana de gânduri”, „Eşafodul din Bosfor”, „Amurg la Paris”, „Din Carpaţi până la Fuji”, „Evantaie lirice”, „Aproape de Soare-Răsare”, „Melancolie de Rusalii”, „Destin şi pătimire”, „Dor de Sakura”, „Neamuri fără zestre”, „Samuraiul de pe Argeş”, „Demisia din viaţă” sau „Terorismul internaţional”.
(Marius Ionel)
0 Comentarii