Demisia de onoare pe gloabă călare

de | 20.06.2012 23:10 | Opinii

Ca să punem lucrurile la punct, transcriem aici corect prima frază din numărul trecut, inserat sub titlul Eșec pe mâna prinților străini: ”De multă vreme, conducerea superioară a Partidului Democrat Liberal nu mai are încredere în baronii săi locali când e vorba de județul Argeș!”
Mai în josul rândurilor ne întălnim cu doi venetici, transplantați anume aici ca să propulseze Partidul Democrat Liberal aflat în criză: domnii Cristian Boureanu și Mircea Andrei, socotiți, acolo sus, adevărate personaje providențiale. Dar unul după altul, s-au făcut de rușine și s-au dovedit neputincioși, lăsându-și partidul înfrânt în alegeri, deși se aflau favoriți în zodia președinteluli Băsescu.
Însă și mai proastă decât soarta lor s-a demonstrat a fi strategia celor care au stabilit aceste demersuri. Cum și-or fi făcut ei socoteala că poate să fie dislocat un lider de la PSD ca domnul Constantin Nicolescu, cel care are rădăcinile înfipte în acest pământ din generație în generație, a trecut prin școala vieții de la ucenicul în fabrică la muncitorul calificat, subinginerul, doctorul în economie, șeful de compartiment, director al primului holding de tip capitalist din România și cel mai mare din țară, până la desființarea acestor rețele cu ramificații în toate orașele mari printr-o inexplicabilă hotărâre a puterii din timpurile tranziției?
Numai un ins cu asemenea calități, și cu ceva pe deasupra, ar fi putut să-l înfrunte. Dar de unde să-l iei? Conducerea superioară a PDL a făcut cea mai mare greșeală în teritoriu, căutându-l pe aiurea. Primul a fost Cristian Boureanu, care, după patru ani, cât a păstorit filiala județeană, a pierdut lamentabil alegerile.
În locul din care a fost zburăturit, a sosit pe caii mari avocatul Mircea Andrei, socotit un personaj fără pereche, Nu se știe cât de mult i-a speriat pe adversari, dar, cu siguranță, le-a umilit pe multe dintre figurile proeminente din propriul partid, peste care s-a făcut stăpân fără întârziere.
La data aceasta, tot mai stă spânzurat pe stălpi și pe ziduri, cerând votul trecătorilor pentru a se instala președinte al consiliului județean, dar și timpul lui a trecut. În rest, nu prea mai e de văzut. S-o fi tras pe undeva să-și scrie demisia de onoare? Incredibil! Dacă n-o face nici acel domn care va rămâne în istorie cu degetul său de împărat roman ce poruncea votarea sau respingerea unor legi în camera deputaților, sau doamna care număra voturi inexistente, de ce s-ar socoti el vinovat? Și când fostul ministru al autostrăzilor neterminate și CFR-ului jefuit îi lasă gura apă să vină din nou la putere, de ce n-ar spera și domnul Andrei să i se dea din nou un județ pe mână? Și dacă acolo sus, la curțile domnești, s-a tras zăvorul porții celei mari, lăsând liberi drumul pentru un prinț străin, de ce să nu spere și el la un colț de țară?
Inteligent, ambițios, intrigant, energic, tânăr, lipsit de scrupule, activ, impunător, setos de putere, dispus să colaboreze în clanuri, fără îndoială că speră și are șanse să mai joace și alte roluri în politica românească, indiferent în ce formațiune sau fracțiune politică. Când vedem atâția pedeliști care își părăsesc partidul ca șoarecii când caută să se salveze de pe corabia ce se scufundă, de ce am crede că domnul Andrei va rămâne să se dea la fund cântând din scripcă până în ultimul moment, precum niște lăutari de pe o imitație după Titanic?
Oricum, personajul care sosise falnic pe caii mari, călărește deocamdată, pe deșelate, mârțoaga generalului degradat care a pierdut bătălia. Cum să-și scrie el demisia de onoare de pe spinarea gloabei?

(Prof. Marin Ioniţă)

Articol scris de Jurnalul de Arges

Distribuie!

Abonează-te la newsletter!

Trimitem un newsletter pe zi, dimineața, cu știrile din ziua anterioară.

* indicates required

0 Comentarii