Defilăm cu ce avem

de | 22.12.2011 12:15 | Opinii

Defilăm cu ce avem. Dar avem cu ce? Aceasta e intrebarea. La care dumneavoastră așteptați un răspuns precis. Da sau nu. Și eu vă dau unul în dodii: depinde!
Nu mă acuzați de ambiguitate. Pentru că nu sunt persoană oficială. Și nici purtător de cuvânt. Vorbesc în numele meu. Personal. Adică îmi dau și eu cu părerea. Dacă vreți precizări, așteptați-le de la istoricii și criticii literari, de la redactori de revistă, lideri din filiala Uniunii Scriitorilor. Suntem, doar, la o oră de bilanț. La sfârșit de an când se numără și gâștele care au fost boboci. Până una-alta, eu o țin pe a mea: depinde!
Depinde de ce atârnă mai greu. Că una e să defilezi la Ciocănăi și Bănănăi sau la Găvana și Băbana și alta în centrul orașului. Una la București, la Iași, la Cluj, la Timișoara și în toată țara, alta de la prefectură până la primărie în orașul de baștină.
Da, pe distanța asta chiar i-am văzut. Pe ei, poeții, romancierii, dramaturgii, esteticienii locali. Era într-un fel de zi internațională a literaturii. Poeți fără frontiere sau așa ceva…
Treceau încoronați pe stradă, cu pas de voie și domol, dar nu fără măreție. Se uita lumea la ei curioasă ca la ursul îmblânzit al țiganului, pentru că nu mai văzuse așa ceva. Împărțeau cărți trecătorilor, reviste, pliante, foi volante, scriau autografe, dăruiau sărutări și îmbrățișări. Au făcut și o poză de grup pe treptele primăriei. S-au dat și în presă și la televiziune.
Dacă s-a mai repetat și în vara următoare, manifestația a fost mai palidă, iar a treia oară a rămas doar în stadiul de inițiativă.
Nu pot să-i număr pe cei care au participat efectiv la acest emoționant eveniment, pentru că nu s-au aflat în continuitate constantă. Unii se alăturau, alții se desprindeau și tot așa până când strada s-a golit de ei, că doară nu aveau să prindă acolo rădăcini de statui. Și nici nu încerc să-i numesc de teamă că-mi aprind paie în cap dacă uit pe cineva, că și uitarea intră în legile omenești. Oricum, a fost o demonstrație că avem în noi număr și putere.
Mai defilăm, tot mai defilăm, dar nu pe stradă. Defilăm prin pagini de reviste și de ziar, pe ecrane de televizoare, prin sălile unde se fac lansări de carte, la centrul cultural, la biblioteca județeană, prin librării, mai rar în cluburi, restaurante și cafenele. Dar și la întâlniri convocate de Filiala Pitești a USR, din care facem parte peste 50 de condeieri și participăm cam unul și jumătate din zece. Îi putem întâlni, prin rotație și prin reprezentare pe Ion Sireteanu, Nicolae Oprea, Magda Grigore, Nicoleta Popa, Denisa Popescu, Florin Silișteanu, Virgil Diaconu, Augustin Doman, Mircea Bârsilă, Liliana Rus, Alora Șerb, Ion Lică Vulpești, Maria Chirtoacă… Mai defilăm prin planurile editurilor, pe rafturile bibliotecilor și librăriilor, pe la cenaclurile literare.
Asta aici, la noi acasă. Nu le cereți scriitorilor să se strângă ghemotoc ca roiurile de albine în jurul reginei. Blestemul lor este să fie singuratici. Singuri în fața colii de hârtie sau ecranului de calculator unde fiecare își creează lumea lui. Iar când se adună, sătui de singurătate, o fac de obicei în gașcă, la bârfă și cotonogeală.
Dar cu cine și cu ce putem să defilăm dincolo de granițele locative? Cunoscuți prin orașele țării suntem cam tot atâți cât îi facem cunoscuți pe alții la noi. În delegații permanente de afară, Dumitru Augustin Doman și Virgil Diaconu, invitat de onoare Nicolae Oprea, după el Mircea Bârsilă, sporadic Cristina Onofre, Conițalena și alte personaje, precum și nenumărați câștigători de premii în concursuri literare. Nu de ici de colo sunt și lansările de carte la târgul Gaudeamus.
Însă mai e și lumea. Largă și necuprinsă. Cu devărate focare de cultură, artă și literatură. Câți piteșteni defilează pe sub arcurile de triumf de pe acolo? Eu nu am aflat decât despre poeta Cristina Onofre și romanciera Oana Mujea Sârbu, semnalate și comentate de critici literari, unii chiar universitari sau academicieni cu prestigiu internațional, traduse și publicate în reviste și edituri de pe acele meridiane. Dacă ați mai aflat și alte nume, vă rog să mă corectați.
Până una alta, ele se alătură fericit scriitorilor din Pitești stabiliți în cultura universală, ca Bogdan Suceavă în America, Traian Gărduș în Canada și Saviana Stănescu cam peste tot.
S-ar cuveni ca despre toți aceștia, cărțile și întâmpinările lor să se  găsească mai mult în revistele noastre autohtone care încă supraviețuiesc, în mod aproape miraculos prin generozitatea și abilitățile autorităților locale.

Prof. Marin Ioniţă

Distribuie!

Articol scris de Jurnalul de Arges

Abonează-te la newsletter!

Trimitem un newsletter pe zi, dimineața, cu știrile din ziua anterioară.

* indicates required

0 Comentarii