Pr. prof.dr. Nicolae Brânzea s-a născut la 6 iunie 1965, în Dobrești, județul Argeș. Este doctor în Teologie creștină și și-a construit parcursul intelectual și profesional la întâlnirea dintre teologie, cultură și reflecția asupra societății contemporane. Este căsătorit și are doi copii.
Ce îi place: „Îmi place viața în întreaga ei complexitate, chiar și atunci când nu este lipsită de încercări. Mă fascinează profunzimea ființei umane, întâlnirea cu oamenii și capacitatea lor de a se transforma și de a-și descoperi sensul existenței. Cred în promovarea tinerilor valoroși și în forța formativă a artei și culturii.”. Ce nu îi place:„Nu îmi plac răutatea gratuită, lipsa de recunoștință și oamenii care nu reușesc să descopere sensul și valoarea propriei existențe. Consider că viața este un dar fundamental, iar a nu-l prețui sau a căuta să tulburi existența celuilalt înseamnă, într-un fel, a te îndepărta de adevarata umanitate.”
Pr. Dr. Psih. Rafael Vintilă: Părinte Profesor, privind retrospectiv perioada în care ați condus Secretariatul de Stat pentru Culte, care considerați că au fost cele mai importante măsuri prin care statul român a creat cadrul necesar pentru dezvoltarea și susținerea vieții religioase?
Pr. Prof. Dr. Nicolae Brânzea, directorul Departamentului de Teologie, Universitatea Politehnica din București: - Cadrul legislativ a început să fie construit în mod decisiv în anul 1999, odată cu preluarea mandatului la Secretariatul de Stat pentru Culte. Una dintre măsurile importante a fost implementarea legii privind sprijinul financiar acordat pentru salarizarea clerului. Însă anul 2000 a fost, în opinia mea, un adevărat moment de cotitură pentru viața religioasă din România. Atunci a fost reluat proiectul Legii Cultelor, iar în luna mai a fost elaborată și semnată Declarația Cultelor privind integrarea europeană, un document care exprima deschiderea cultelor religioase către noul parcurs european al României. Tot în acea perioadă au fost introduse prevederi în Legea bugetului care permiteau finanțarea, de către bugetele locale, a construirii lăcașurilor de cult. A fost, de asemenea, schimbat raportul negativ privind libertatea religioasă în România, elaborat semestrial de Ambasada Statelor Unite, într-o evaluare pozitivă. Un alt capitol important l-a reprezentat sprijinul financiar consistent acordat lăcașurilor de cult aflate în construcție, precum și celor care necesitau lucrări de conservare și restaurare. Am elaborat și am contribuit la aprobarea primei Ordonanțe de Urgență privind retrocedarea bunurilor de patrimoniu confiscate cultelor religioase în perioada comunistă. Un episod care mi-a rămas, de asemenea, în memorie s-a petrecut în octombrie 2000, când am participat la Vatican la conferința cu tema «Familie, Globalizare și Economie». În urma acestei experiențe, am propus ca Ministerul Muncii să poarte și sintagma «Ministerul Muncii și Familiei», idee care s-a concretizat în guvernarea următoare. Privind astăzi aceste măsuri, cred că importanța lor este dată tocmai de faptul că multe dintre ele au rămas în vigoare și continuă să producă efecte. Mântuitorul Iisus Hristos și Sfântul Ierarh Nicolae au vegheat, prin providența și mijlocirea lor, asupra parcursului meu până în ziua de astăzi. Pentru această ocrotire și pentru toate binecuvântările primite de-a lungul anilor, îi sunt profund recunoscător Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscopul Argeșului și Muscelului.
Andrei Tase, doctor în muzică: - „Într-o epocă în care superficialitatea riscă să înlocuiască reflecția, mărturia Părintelui Profesor Brânzea Nicolae readuce în prim-plan valoarea formativă a culturii, responsabilitatea față de ceilalți și nevoia de a păstra vie bucuria de a trăi și de a înțelege lumea”.
0 Comentarii