Luni, 29 octombrie 2007, înmormântarea lui Nicolae Dobrin. La stadion participă 5.000 de piteșteni care l-au iubit. Dincolo de slujba oficiată de Î.P.S. Calinic, de fanfară, de Gh. Zamfir, participă și formația „10 Prăjini”, în vogă, invitată să interpreteze cântece de jale de către Cornel Penescu, patronul de atunci al echipei F.C. Argeș. Chiar a fost jale.
Mese răsturnate la Hotel Muntenia, după pomana lui Dobrin
După…, plecasem spre birou, cu sufletul vraiște (pentru mine, presa înseamnă exactitate de cristal, dar și puțină autenticitate, mai ales când trăiești știrea). Deodată, telefonul sună. Primarul de atunci. „Vezi că s-au rătăcit în oraș cei de la «10 Prăjini»! Îi cauți și îi duci la pomana lui Dobrin, de la Restaurantul Muntenia”. „Da, dar nu-i știu.” Și-mi dă un număr de telefon. Am sunat imediat, spun cine sunt și îl întreb cam pe unde e, că vin să-i iau. „Păi, eu sunt în satul 10 Prăjini, la Iași!” Șoc și groază! „Nu sunteți în Pitești?” „Nu, sunt băieții mei și alți câțiva, eu sunt șeful, Costică Panțîru”. Îl rog să-mi dea un număr de telefon al unuia dintre băieți, ca să dau de ei. Îmi dă. Sun disperat, răspunde Mihai Panțîru, saxofonistul care îmi rupsese sufletul în două pe stadion.
Citește și Obiective turistice inedite de pe teritoriul judeţului Argeş
„Pe unde sunteți?” „Nu știu, nu cunosc Piteștiul!” „Vă rog, ce vedeți în jur, blocuri, ceva pe care să scrie ceva?!” „A, zice, văd ceva, scrie că e Liceul «Dacia»”. Îi rog să stea pe loc, mă arunc într-un taxi și, în cinci minute, plecăm spre Hotelul Muntenia. Ei chiar erau înfometați, plecaseră din satul 10 Prăjini de cu seară. Ajungem la restaurant, cel mai mare pe atunci. Am rămas cu toții șocați. Mai toate mesele răsturnate, mâncarea pe jos, farfurii sparte, țuică și vin pe jos, plus câteva persoane. Clar, ajunsesem prea târziu, spre seară. Îl văd pe Nelu Marinescu, de la hotel. „Dumnezeule, ce a fost aici?” „Ehei, domnule director, au venit de la stadion la pomana lui Dobrin mii de oameni! Unde să intre? S-au călcat în picioare, s-au împins peste mese, s-a ales praful de pomana săracului Dobrin!”
Citește și Muzeul „Brătianu”, acreditat după un an de la înfiinţare
Primarul a dat 1.000 lei și o sticlă de whisky pentru cazarea băieților
Îl sun pe primar, explic situația, mă cheamă la el la birou. Plec cu „10 Prăjini” după mine. „Sărut mâna, dom primar, ajutați-ne!”, dar acesta se refugiază în birou. Bagă mâna în buzunar: „Uite banii ăștia (1.000 lei), uite și o sticlă de whisky și să le cauți un hotel, nu au cum pleca în seara asta. A, să iei un martor cu tine, să nu fii singur! Cu actele ne descurcăm mâine!”
L-am sunat pe juristul Filarmonicii Pitești, Marius Sora. „Caută-mi un hotel cu 5 camere libere, avem de cazat 10 oameni, de la «10 Prăjini». Și să nu pleci acasă, mergi cu mine la hotel”, îi zic. S-a executat. Eu așteptam în holul primăriei, cu cei 10, care au dat imediat sticla de whisky pe gât. O acțiune cu totul neplanificată, nu eu îi invitasem, dar oamenii făcuseră lumea să plângă pe stadion, era vorba de Dobrin al nostru.
Iar Marius (care răspundea și de achiziții publice) găsește tocmai la intersecția b-dului Basarabiei cu Calea Craiovei, la preț foarte bun, un hotel albastru, de care nu aveam habar. Mergem împreună acolo, cu lăutarii, în taxiuri, după noi. Într-o cameră, le dăm banii de la primar. Juristul le cere buletinele și le spune că o rezolvăm a doua zi cu contracte, cu bani, să mai vorbim și cu dl. Penescu. Se făcuse 10 noaptea, hai acasă!
0 Comentarii