„Dacă tot m-au purtat prin pușcărie, ce rost mai are să-mi cânte fanfara?!”, s-ar fi exprimat trist, în fața rudelor apropiate, Constantin Nicolescu
Preotul și duhovnicul Nicolae Mărgăritescu: „El m-a învățat să mă îmbolnăvesc de punctualitate, m-a învățat să mă îmbolnăvesc de omenie”
Biserica mică din localitatea argeșeană Rădești, cu hramul Sfântul Gheorghe, s-a dovedit neîncăpătoare joi, 15 iunie, în timpul slujbei de înmormântare a lui Constantin Nicolescu, fost lider al PSD Argeș și al Consiliului Județean Argeș. De fapt, întreg satul părea că nu poate cuprinde mulțimea de mașini și de oameni care urcau pe drumul străjuit de case frumoase către lăcașul sfânt.
Funeralii cu demnitari și cu alte nume grele
Sute de oameni au venit, așadar, să-l conducă pe ultimul drum pe Constantin Nicolescu. Printre ei, foarte mulți primari cu eșarfe tricolore, în frunte cu liderul PSD Argeș, Ion Mînzînă, președinte al Consiliului Județean, cu edilul-șef de la Pitești, Cristian Gentea, vicepreşedinte al organizației judeţene de partid, oameni de afaceri, șefi de instituții, săteni. Printre participanții la funeralii nu puteau fi trecuți cu vederea foștii premieri Nicolae Văcăroiu și Viorica Dăncilă (care a venit împreună cu soțul), Ecaterina Andronescu, fost ministru al Educației, George Copos, fost vicepremier (sosit cu elicopterul), foștii parlamentari Constantin Tămagă, Ion Cârstoiu și Ion Burnei, chestorul Ion Stoica, secretar general adjunct al MAI, Nicolae Matea, fost director general la Dacia și ARO Câmpulung, Iustin Preoteasa, fost director general la ARO, oamenii de afaceri Paul Schiaucu și Nicolae Oiță, foștii lui colegi la Dacia, ultimul și prieten de familie cu C. Nicolescu, Adrian Dumbravă, manager la Spitalului Municipal Caransebeș, un apropiat al celui dispărut, Gabriela Pendiuc, soția fostului primar Tudor Pendiuc (care a adus o coroană de flori).
Citește și Constantin Nicolescu a luat cartea despre FC Argeș, cu autograf de la autor
N-a vrut onoruri militare
Slujba religioasă, oficiată de cel puțin zece preoți, printre aceștia fiind și arhimandritul Caliopie – multe alte fețe bisericești n-au mai avut loc înăuntru – s-a desfășurat, așadar, în biserica mică din Rădești, acolo unde Constantin Nicolescu s-a cununat religios. Așa a lăsat el rânduit, din vreme, pentru când n-avea să mai fie. A stabilit totul, punct cu punct, în felul în care se ocupa, cu ani în urmă, și de treburile județului. Iar apoi și-a rugat soția să se asigure că totul se va face cum a spus el. N-a vrut onoruri militare, n-a cerut fast, ci doar să fie înmormântat în cripta familiei din curtea bisericii, acolo unde îşi dorm somnul de veci și socrii săi. Părintele Nicolae Mărgăritescu, duhovnicul său de 20 de ani, ne mărturisea că în ultimul timp dl Nicolescu mai venea duminica să se roage în această biserică, el având o cheie de la intrarea în lăcașul sfânt.
Citește și „Cei de la centru ţineau mai mult cont de noi când PSD Argeş era condus de Constantin Nicolescu”
„Era foarte cuminte. I-a ajutat pe toți. Pe toată lumea”
În curtea bisericii, oamenii vorbeau, evident, despre cel dispărut, depănau amintiri. Nicolae Văcăroiu ne spunea că „n-am mai vorbit cu Costică de vreo-trei patru luni. Ce se întâmplă? De când aflase despre boală, se retrăsese parcă mai mult în el…”. Și Dumitru Voicu, primarul din Micești, zicea că nu-l mai văzuse de mult: „Ultima dată l-am întâlnit, la fel ca alți primari, la înmormântarea lui Șerban Valeca”.
Toți sătenii și-l amintesc ca fiind un om cumsecade.
„Era foarte cuminte, da. I-a ajutat pe toți. Pe toată lumea. Iar cu colindele îi primea pe toți. Uite, noi, ultima dată când am fost cu Sorcova, pe toți ne-a primit. Inclusiv pe copilașii mei. Deci, eu pot să spun foarte multe cuvinte frumoase despre el. A fost un om foarte cuminte și amabil… nu mai spun. Și copiii, și nevasta domnului, la fel. Venea la biserică. Noi am avut acum patru luni o înmormântare și domnul Nicolescu era deja aicea, înaintea noastră, se ruga la Icoana… Tot timpul!” – ne-a spus L.V., o femeie din sat. (foto).
„Pentru mine, fratele meu Constantin rămâne un reper”
Dintr-o mică fereastră a bisericii, deschisă, se auzea slujba. Era spre final, atunci când ultimul cuvânt, emoționant, l-a avut părintele Nicolae Mărgăritescu. El a spus că nu e întâmplător faptul că slujba de înmormântare e oficiată în aceeași biserică unde a avut loc cununia. „Las pe fiecare să deruleze filmul vieții. Pentru mine, fratele meu Constantin, pe care l-am pomenit, îl pomenesc și îl voi pomeni toată viața cât voi fi preot, rămâne un reper. El m-a învățat nițel să mă îmbolnăvesc de punctualitate, m-a învățat să mă îmbolnăvesc de omenie, pentru că, de multe ori, alături cu Înaltpreasfințitul nostru și cu alți oameni de seamă din județ, fiind lângă dumnealor, a știut cum să predea o ștafetă celor de lângă; și a predat multora această ștafetă. Și sunt convins că m-aud cei de-afară cel mai mult, oamenii cărora le-a fost alături și care astăzi sunt unde sunt, poate, și din pricina acelei fărămituri date de Costică Nicolescu.
Momentul este că trebuie să facem ce ne-a mai rămas nouă. Și ne-a mai rămas rugăciunea fiecăruia dintre noi pentru sufletul lui. Rugăciunea către bunul Dumnezeu. Pe El să-L rugăm să-i primească sufletul lui bun, blând, autoritar, dar în sensul bun al cuvântului! Să-l primească și să-l pună în ceata drepților și la Judecata de pe urmă să-i spună așa, ca-n Biblie: «Bine, slugă bună și credincioasă. Peste puține te-am pus, peste multe te voi pune». Pentru că ctitoriile lui de biserici, de mânăstiri, vorbind din punct de vedere al credinței, astăzi râd la soare cu frumusețea lor, inclusiv această biserică de inimă, unde venea și se ruga.
Condoleanțe familiei și mulțumesc lui Dumnezeu că mi-a dat un asemenea prieten! Să vă întărească Dumnezeu! Vom rămâne aceiași, pentru că un jurământ la cununie, pe care-l păstrăm toți până la cea din urmă clipă a vieții noastre, spune să fim împreună și unde sunt frații împreună nimic nu-i mai frumos în fața lui Dumnezeu. Dumnezeu să-l ierte, Dumnezeu să-l odihnească, mergând cu sufletul către bunul Dumnezeu, rânduit exact cum spune rugăciunea: sfârșit creștinesc vieții noastre dă-mi, Doamne! Așa a avut Constantin Nicolescu”.
Citește și Constantin Nicolescu era interceptat inclusiv în lift
Ultimele aplauze
Sicriul cu trupul neînsuflețit al lui Constantin Nicolescu a fost scos din Biserica „Sfântul Gheorghe” în aplauzele celor prezenți la slujbă. În urma lui, cu lacrimi în ochi, au ieșit membrii familiei, o parte din frații și surorile răposatului, nepoții, foștii gineri Enrico Perini („Romstal”), Mircea Șerban și Ionuț Ștefănescu. Până la criptă au fost câteva zeci de metri. Clopotele sunau spart, a moarte. Apoi, în liniștea lăsată, s-a auzit din nou ciripitul păsărilor…
În ultima lună, i se administra morfină din cauza durerilor groaznice
Și încă ceva relevant! Cu limbă de moarte, Constantin Nicolescu, cel care și-a rânduit propria înmormântare, deși în ultima lună avea dureri groaznice și era pe morfină, le-a cerut rudelor să nu accepte să-i cânte fanfara la înmormântare, așa cum autoritățile ar fi intenționat s-o facă. „Dacă tot m-au purtat prin pușcărie, ce rost mai are să-mi cânte fanfara?!”, s-ar fi exprimat trist, în fața rudelor apropiate, Constantin Nicolescu, cel care a fost prefect, președinte al Consiliului Județean Argeș și secretar al Senatului României. Merită consemnată la final și observația edilului Ion Dumitru de la Albota, aceea că nici un primar liberal dintre zecile pe care i-a ajutat Constantin Nicolescu atunci când era pe funcție n-a venit la înmormântare. Cu o singură excepție – Doru Radu de la Suseni. Trist, findcă a murit un om, nu un PSD-ist.
Citește și Deputata Simona Oprescu l-a vizitat pe Constantin Nicolescu la puşcărie
Citește și Valeriu Nicolescu a murit la o clinică din Bucureşti. Întreba mereu de fratele lui, Costică
0 Comentarii