Aşa cum vă informam într-un număr anterior al Jurnalului, în judeţul Argeş există un număr de peste 650 de monumente istorice, unele dintre ele aflate în stare bună altele în stare de degradare. Construite în diferite perioade, din Epoca Pietrei până în secolul XX, ele ar trebui să reprezinte o carte de vizită pentru judeţul nostru, iar despre starea lor am discutat cu directorul Direcţiei Judeţene pentru Cultură şi Patrimoniu Naţional Argeş, Cristian Cocea.
# Care este situaţia monumentelor istorice din judeţul Argeş şi unde s-ar clasa judeţul nostru între celelalte judeţe ale ţării din acest punct de vedere?
– Nu există astfel de clasamente, dar, procentual vă pot spune că în jur de 80% dintre monumentele din Argeş sunt în stare bună, în jur de 15% ar necesita intervenţii şi, din păcate, 5% sunt spre colaps sau chiar în stare de colaps. În proprietate publică nu mai există prea multe monumente istorice în Argeş, pentru că toate monumentele au avut nişte oameni care le-au construit. Statul este ceva impersonal, iar proprietarii şi-au revendicat în general proprietăţile după 1989. Aşadar, statul mai are în proprietate imobile cu funcţiune publică de genul colegii, şcoli, muzee sau monumente. De asemenea, mai sunt monumentele aflate în proprietatea Bisericii Ortodoxe Române.
# Conform legii, proprietarii de monumente istorice au drepturi, dar şi obligaţii. Ce se întâmplă atunci când nu respectă legea şi lasă clădirile în paragină?
– Ceea ce se întâmplă de obicei este aplicarea unei amenzi din partea Direcţiei de Cultură, dar se poate ajunge şi la proces penal. Nu am o evidenţă, în general lucrăm împreună cu cei de la Inspecţia în Construcţii şi cu biroul specializat din cadrul Poliţiei Argeş. Este mult mai uşor aşa, pentru că noi avem un singur inspector pe monumente istorice. Avem dosar penal la Izvoru, de exemplu, unde există un conac în stare de colaps şi unde există dosar penal pentru cei care fură materiale de construcţii din incintă. Totuşi, ca să înţelegeţi cum se pune problema vreau să vă spun următorul aspect. În momentul în care un proprietar intră în posesia unei clădiri după un lung proces cu statul român şi după zeci de ani, proprietarul respectiv poate să aibă o anumită vârstă, să fie pensionar sau să fie în străinătate. În concluzie, majoritatea celor care primesc înapoi astfel de proprietăţi sunt persoane în vârstă, care primesc proprietatea în stare de degradare şi care acum ar trebui amendaţi că nu refac monumentul, ori nu ei l-au exploatat zeci de ani. Pe de altă parte, sunt familii care locuiesc în astfel de case, monumente istorice, de obicei oameni bătrâni, şi a da amenzi că nu-şi refac faţada este absolut contra productiv. În primul rând pentru că nu au bani să plătească amenda, am avut astfel de cazuri, şi în al doilea rând pentru că tot nu-i convingi să refacă faţada, deoarece nu au cu ce. Proprietarii monumentelor istorice sunt scutiţi de la plata impozitelor şi taxelor locale, dar acest lucru nu îi ajută foarte mult în condiţiile în care sunt scutiţi de 500 de lei impozit, dar trebuie să cheltuiască poate 50.000 de lei să refacă faţada şi acoperişul.
# Şi atunci ce se poate face pentru ca aceste case să arate estetic?
– Soluţia este alta, aceste monumente vor intra treptat, treptat în circuitul public sau vor fi cumpărate de oameni care vor avea posibilitatea financiară să le întreţină. Aşa cum se întâmplă şi în afară, cine nu-şi poate permite îngrijirea unei astfel de case, până la urmă o vinde. Deci, la normalitate nu se poate ajunge decât după ani de zile. Între timp noi veghem să nu apară încălcări flagrante ale legii, cum ar fi distrugeri sau demolări.
„Dacă sistemul de educaţie din România nu se reformează cât mai repede şi nu este finanţat, ne aşteaptă alţi ani de incultură”
# Câtă incultură este în cultura argeşeană?
– Nu ştiu să spun câtă incultură este, mai degrabă impostură cred că există. Oricum, dacă ne uităm pe barometrele de consum cultural, publicate de Ministerul Culturii, vedem că în România consumul cultural este mult mai scăzut decât în alte state europene. La noi se cumpără mult mai puţină carte decât în alte ţări sau, pentru mulţi, teatrul nu înseamnă nimic. Cred că din acest punct de vedere asistăm la un dezastru. Dezastru şi educaţional şi cultural care se va întinde peste alţi 25 de ani, pentru că vin nişte generaţii din urmă care au crescut în acest spirit. Dacă sistemul de educaţie din România nu se reformează cât mai repede şi nu este finanţat, ne aşteaptă alţi ani de incultură. Sunt trei piloni care ar trebui să fie reformaţi: pilonul educaţional, pilonul sănătăţii şi pilonul valorilor, care sunt în general valori culturale. Dar, când educaţia, sănătatea şi cultura nu adună, însumate, 10% din PIB, despre ce să mai vorbim.
Ionuţ BURCEA
0 Comentarii